Sf. Ioan Maximovici si problema influentei apusene – 3. Echilibrat intre extreme

Cuvant de invatatura – rostit de Parintele Serafim Rose in luna iulie a anului 1976, la Manastirea Sfantul Gherman din Alaska din Platina, California, cu ocazia Duminicii Sfintilor Parinti ai celor Sapte Sinoade Ecumenice, in amintirea celei de-a zecea pomeniri a adormirii Arhiepiscopului Ioan.

Articol publicat in revista „The Orthodox Word”, Nr. 175-176, Anul 1994, p. 142-158 si in Glasul Bisericii pe 2007 nr. 1-3.

Traducere de Victor Popescu-Sandu

Sursa: www.crestinortodox.ro

3. Echilibrat intre extreme

Lucrarile teologice ale Arhiepiscopului Ioan sunt destul de putine ca numar. Nu le-am gasit inca pe toate pentru ca nu sunt inca adunate intr-un singur loc. Se afla in reviste vechi, de obicei reviste bisericesti care aveau o circulatie foarte restransa si care acum sunt aproape toate pierdute. Unele sunt din vechile reviste bisericesti din Iugoslavia anilor 1920 si ’30; altele sunt din propriile sale mici periodice din China si America. Am gasit printr-o pura intamplare, un articol lung – bineinteles ca prin harul lui Dumnezeu l-am gasit – ce a fost tiparit la Varsovia in 1930 si din care probabil n-au mai ramas decat cateva copii. Multe dintre scrierile sale sunt articole foarte scurte – predici foarte adanci – dar are si mai multe articole lungi – de 20, 30, 40 de pagini – ce sunt foarte importante. A scris impotriva ereziei lui Bulgakov si a sofiologiei. A scris despre Maica Domnului intr-un tratat pe care il traducem pentru un nou numar din „Cuvantul Ortodox”. (Lucrare tradusa si in limba romana cu titlul „Cinstirea Maicii Domnului in traditia ortodoxa”, trad. de Cristian Maxim, Editura Icos, Cluj -Napoca, 2000, n. trad). A scris de asemenea despre Sfanta Rusie, Noii Mucenici, Biserica – Trup al lui Hristos, insemnatatea diasporei ruse, monarhia ortodoxa si multe alte asemenea teme.

Din scrierile sale teologice vedem ca Arhiepiscopul Ioan era destul de diferit de Mitropolitul Antonie. Principala caracteristica pe care o putem desprinde din scrierile sale teologice este libertatea. Este intru totul adancit in traditia ortodoxa si este el insusi un izvor de adevarata teologie ortodoxa. Nu are nici un fel de influente straine sau vreo supraaccentuare a unei parti a traditiei din pricina vreunei controverse. El devine astfel foarte valoros ca autoritate in discutiile ce se poarta in limba engleza despre asa zisa influenta apuseana asupra teologiei ortodoxe din ultimii 700 de ani. De exemplu, intr-un articol pe care l-a scris despre iconografie, afirma adevaratul stil ortodox iconografic, dar in acelasi timp nu este prea mahnit de icoanele in stil apusean, atata timp cat sunt in anumite limite si au fost binecuvantate sa se afle in Biserica.

A scris de asemenea despre o intrebare: „Pentru ce s-a rugat Hristos in Gradina Ghetimani?” Aici vedem cum a reusit sa se descurce cu un subiect care la vremea aceea era foarte controversat. Devenise controversat deoarece dascalul sau, Mitropolitul Antonie opunandu-se la ceea ce el numea: interpretarea scolastica a „rasplatirii facute unui Dumnezeu jignit”, a mers putin prea departe in directia opusa si astfel a pus un accent prea mare pe semnificatia rugaciunii lui Iisus Hristos din Gradina Ghetimani, ca si cum aceasta ar fi fost cea mai importanta parte a rascumpararii noastre, iar Crucea a fost cumva subestimata. Aceasta se intampla adesea cand cineva este implicat in polemici cu argumente cu alti teologi. Unii merg putin prea departe intr-o parte si ca o contracarare a acestui fapt celalalt merge prea departe in cealalta parte. Arhiepiscopul Ioan avea un foarte bun echilibru in acestea, ceea ce arata cat de sanatos era punctul sau de vedere si cum nu cadea in nici un fel de extreme. A luat partea cea mai buna din invatatura Mitropolitului Antonie despre acest subiect – dragostea compatimitoare a Domnului Iisus Hristos pentru intreaga omenire – si in acelasi timp a corectat cateva dintre greselile pe care le avea Mitropolitul Antonie in articolul sau. De exemplu, Mitropolitul spunea ca este necuviincios din partea noastra sa gandim ca Domnului Iisus Hristos I-ar fi fost frica de suferintele ce-I stateau inainte, pe cand majoritatea Sfintilor Parinti vorbesc exact despre acest punct: prin aceasta se dovedeste natura umana a lui Iisus Hristos, ca Ii era teama de suferintele ce aveau sa vina. Deci Arhiepiscopul Ioan a corectat aceasta si a aratat de asemenea si partea buna a invataturii Mitropolitului Antonie despre iubirea compatimitoare. Oamenii vorbeau una si alta, unii aparand un punct de vedere, altii aparandu-l pe celalalt, iar Arhiepiscopul Ioan l-a discutat fara sa faca din el nici un fel de controversa. De fapt, citindu-i articolul, n-ai ghici niciodata ca era vreo controversa. Aceasta arata cat de echilibrat era.