Fericitul Ioan în Franţa – (20) Cadoul de ziua numelui


„Fericitul Ioan Maximovici. Viaţa şi Minunile”,

Editura Sophia,

Bucureşti, 2006


Fericitul Ioan urma să plece în curând în America. A trebuit să-l însoţesc undeva. Eram pe o străduţă îngustă, pe care mergeam de obicei când stăteam în Paris. (Acum umblu mereu pe această stradă strâmtă şi dragă.). Cum mergeam noi, s-a oprit deodată şi mi-a spus:


– Zina, vreau să-ţi spun ceva.


De fapt, în acel moment eu mă gândeam ce norocoasă eram că reuşisem să strâng 100 de franci şi să pot cumpăra fără greutate toate lucrurile necesare pentru venirea sa  (întotdeauna am vrut să fac eu totul. Ştiu că asta înseamnă egoism). Şi apoi a continuat:


– Curând va fi ziua ta onomastică şi, de vreme ce nu o să te pot felicita personal, vreau să-ţi dau acum asta.


Şi mi-a dat nişte bancnote, care s-au dovedit a fi exact banii pe care îi cheltuisem pentru el – 100 de franci! M-am gândit îndată că probabil mi-a citit gândurile şi a crezut că îmi părea rău după banii pe care îi cheltuisem pentru el. Am vrut să i-i dau înapoi, dar mi s-a părut mai bine să n-o fac, căci 1-aş fi rănit pe dragul de el. Aşa că am primit banii cu recunoştinţă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: