Predica la Infricosata Judecata

Sf. Ioan Maximovici
Predici şi Îndrumări Duhovniceşti
Ed. Sophia, Bucureşti, 2006

Astăzi suntem în Săptămâna înfricoşatei Judecăţi şi este firesc să vorbim despre înfricoşata Judecată şi despre semnele sfârşitului lumii. Nimeni nu cunoaşte ziua aceea, afară de Dumnezeu-Tatăl, dar semnele apropierii ei sunt date şi în Evanghelie, şi în Apocalipsa Sfântului Apostol Ioan Teologul. Apocalipsa vorbeşte despre evenimentele sfârşitului lumii şi despre înfricoşata Judecată cu precădere în simboluri şi în ghicitură, dar Sfinţii Părinţi au tâlcuit-o şi există o tradiţie autentică a Bisericii care ne vorbeşte şi despre semnele apropierii sfârşitului lumii, şi despre Judecata de Apoi.

Înainte de sfârşitul vieţii pe pământ vor fi tulburare, războaie, frământări civile, foamete, cutremure. Oamenii vor suferi de spaimă, vor muri de aşteptarea nenorocirilor (Luca 21, 26). Nu va fi nici viaţă, nici bucuria vieţii, ci o stare chinuitoare de pierdere a legăturii cu viaţa. Dar nu se va pierde numai legătura cu viaţa, ci şi cu credinţa; şi Fiul omului, venind, va găsi oare credinţă pe pământ? (Luca 18, 8). Oamenii vor fi mândri, vor fi nemulţumitori, vor respinge Legea lui Dumnezeu: alături de pierderea legăturii cu viaţa, va slăbi şi morala. Binele va slăbi şi răul va creşte.

Despre aceste vremuri vorbeşte şi Sfântul Apostol Ioan Teologul în lucrarea sa insuflată de Dumnezeu, numită Apocalipsa. El însuşi mărturiseşte că „a fost în Duh”, ceea ce înseamnă că însuşi Duhul Sfânt era în el când i s-au descoperit în diferite imagini simbolice destinele Bisericii şi ale lumii; de aceea, Apocalipsa este o descoperire a lui Dumnezeu.

El prezintă destinul Bisericii în chipul unei femei care se ascunde în acele zile în pustie: ea nu se arată în viaţă, aşa cum se întâmplă acum în Rusia.

În realitate, vor avea importanţă hotărâtoare forţele care pregătesc venirea lui Antihrist. Antihrist va fi un om, iar nu diavolul întrupat. Cuvântul „anti” înseamnă „vechi” sau „în loc de” sau „împotrivă”. Acel om doreşte să fie în locul lui Hristos, să ocupe locul Său şi să aibă ceea ce ar trebui să aibă Hristos. El doreşte să aibă aceeaşi putere de fascinaţie şi aceeaşi stăpânire asupra întregii lumi.

El va primi acea putere înainte de pieirea sa şi a întregii lumi. El îl va avea ca ajutor pe un mag care prin puterea falselor minuni îi va împlini voia şi-i va ucide pe cei ce nu recunosc stăpânirea lui Antihrist. Înainte de moartea lui Antihrist vor apărea doi drepţi, care îl vor da în vileag. Magul îi va omorî şi timp de trei zile trupurile lor vor rămâne neîngropate. Aceasta va fi cea mai mare jubilare a lui Antihrist şi a tuturor slujitorilor lui. Dar, deodată, acei drepţi vor învia şi toată oştirea lui Antihrist va fi în mare tulburare şi se va îngrozi, iar Antihrist va cădea deodată mort, omorât de puterea Duhului.

Dar ce se ştie despre omul-Antihrist? Originea lui exactă nu se cunoaşte. Tatăl este cu totul necunoscut, iar mama este o femeie stricată care se dă drept fecioară. El va fi evreu din seminţia lui Dan. Pentru aceasta avem semn că Iacov, murind, a spus că printre urmaşii săi “Dan va fi şarpe la drum, viperă la potecă, înveninând piciorul calului, ca să cadă călăreţul” (Facerea 49, 17). Aceasta ne indică metaforic că el va acţiona prin viclenie şi răutate.

Ioan Teologul vorbeşte în Apocalipsă despre mântuirea fiilor lui Israel, că înainte de sfârşitul lumii o mulţime de evrei se vor întoarce la Hristos, dar din şirul seminţiilor mântuite lipseşte seminţia lui Dan. Antihrist va fi foarte inteligent şi va şti cum să se poarte cu oamenii. Va fi fermecător şi prietenos.

Filozoful Vladimir Soloviov[1] a lucrat mult ca să-şi închipuie venirea şi personalitatea lui Antihrist. El a folosit minuţios toate materialele existente pe această temă, nu numai ale Sfinţilor Părinţi, ci şi textele musulmane, şi a creionat acest tablou tulburător.

Până la venirea lui Antihrist în lume, venirea lui este deja pregătită. „Taina lucrează deja” şi forţele care-i pregătesc apariţia se luptă, în primul rând, împotriva împărăţiei legiuite. Sfântul Apostol Pavel spune că Antihrist nu poate apărea până nu va fi îndepărtat „cel care o împiedică” (II Tes. 2, 7). Sfântul Ioan Gură de Aur tâlcuieşte că „cea care o împiedică” este stăpânirea legiuită cinstitoare de Dumnezeu.

Această stăpânire se luptă cu răul. „Taina” care lucrează în lume nu doreşte aceasta, nu doreşte lupta cu răul prin mijloacele forţei: dimpotrivă, ea doreşte stăpânirea fărădelegii şi când o va obţine, nimic nu va mai împiedica venirea lui Antihrist. El nu va fi doar inteligent şi fermecător, dar va fi milostiv, va face acte de caritate şi fapte bune pentru întărirea stăpânirii sale. Iar când şi-o va întări într-atât, încât îl va recunoaşte întreaga lume, atunci îşi va arăta faţa.

Capitala pe care o va alege va fi Ierusalimul, pentru că aici Mântuitorul Şi-a descoperit învăţătura dumnezeiască şi Persoana, aici întreaga lume a fost chemată să guste fericirea binelui şi a mântuirii. Dar lumea nu L-a primit pe Hristos şi L-a răstignit la Ierusalim. În timpul lui Antihrist, Ierusalimul va deveni capitala lumii, care i-a recunoscut stăpânirea.

Atingând culmile puterii, Antihrist le va cere oamenilor să-l recunoască drept cel ce a obţinut ceea ce nici o altă putere pământeană şi nimeni nu a mai obţinut vreodată şi va pretinde închinare ca unei fiinţe supreme, ca unui dumnezeu.

Vladimir Soloviov descrie foarte bine caracterul activităţii lui Antihrist, ca a unui conducător de rang înalt. El le va face pe plac tuturor, cu condiţia ca aceştia să recunoască supremaţia puterii sale. El va crea condiţii de viaţă Bisericii, îi va îngădui să slujească, va promite că va construi biserici splendide, cu condiţia recunoaşterii lui ca „fiinţă supremă” şi ca lumea să i se închine. Va avea o ură personală faţă de Hristos. Va trăi din această ură şi se va bucura de lepădarea oamenilor de Hristos şi de Biserică. Va fi o apostazie generală şi, pe deasupra, mulţi episcopi vor trăda credinţa, iar ca justificare, vor arăta spre starea strălucită a Bisericii.

Căutarea compromisului va fi atitudinea caracteristică a oamenilor. Fermitatea mărturisirii va dispărea. Oamenii vor căuta cu asiduitate să-şi motiveze căderea, iar răul, ca o moleşeală malignă, va susţine această stare generală. Oamenii vor avea obişnuinţa lepădării de dreptate, a dulceţii compromisului şi a păcatului.

Antihrist va îngădui oamenilor totul, numai ca ei „căzând în faţa lui, să i se închine”. Nu este o atitudine nouă faţă de oameni: şi împăraţii romani erau gata să le redea libertatea creştinilor cu condiţia ca ei să le recunoască divinitatea şi suprema putere divină şi îi chinuiau doar pentru că ei mărturiseau că „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui Singur să-i slujeşti” (Matei 4, 9-10).

Întreaga lume i se va supune şi atunci el îşi va descoperi faţa şi ura faţă de Hristos şi de creştinism. Sfântul Ioan Teologul spune că toţi cei ce i se vor închina vor avea un semn pe frunte şi pe mâna dreaptă. Nu se ştie dacă aceasta va fi cu adevărat un semn pe trup sau este o exprimare simbolică a faptului că oamenii vor recunoaşte şi cu mintea necesitatea închinării la Antihrist şi că întreaga lor voinţă îi va fi supusă, în timpul unei astfel de supuneri totale a întregii lumi – şi cu voinţa, şi cu conştiinţa – vor apărea cei doi drepţi de care am amintit, care vor propovădui fără teamă credinţa şi îl vor da în vileag pe Antihrist.

Sfânta Scriptură spune că înainte de venirea Mântuitorului vor apărea două „sfeşnice”, doi „măslini arzători”, „doi drepţi”. Pe aceştia Antihrist îi va omorî cu puterile magului. Cine sunt drepţii aceştia? După Predania Bisericii, sunt cei doi drepţi care nu au gustat moartea: profetul Ilie şi profetul Enoh. Există o proorocire că aceşti drepţi Care nu au gustat moartea o vor gusta pentru trei zile, iar peste trei zile vor învia.

Moartea lor va fi o mare bucurie pentru Antihrist şi pentru slugile lui. Învierea lor de peste trei zile îi va aduce într-o stare de nespusă groază, de înfricoşare şi tulburare. Atunci va veni sfârşitul lumii.

Sfântul Apostol Petru spune că prima lume a fost creată din apă şi a pierit prin apă. „Din apă” este tot un simbol al haosului masei fizice, şi a pierit prin apa potopului. Iar lumea de azi este păstrată pentru foc (II Petru 3, 5-7). “Pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui” (II Petru 3, 10), toate stihiile se vor aprinde. Această lume de acum va pieri într-o singură clipă, într-o clipă totul se va schimba.

Şi se va arăta semnul Fiului lui Dumnezeu – adică semnul Crucii, întreaga lume care sa supus de bunăvoie lui Antihrist „va plânge”. Totul s-a sfârşit. Antihrist a fost omorât. Este sfârşitul împărăţiei sale, a luptei cu Hristos. Este sfârşitul şi vremea răspunsului pentru întreaga viaţă, răspuns dat Adevăratului Dumnezeu.

Atunci, din munţii Palestinei va apărea chivotul Legii: profetul Ieremia ascunsese chivotul şi Focul sacru într-o adâncă fântână. Când din acea fântână a fost luată apă, ea s-a aprins. Dar chivotul nu a fost găsit.

Când privim acum la viaţa din jur, cei ce pot vedea văd că tot ce a fost prezis despre sfârşitul lumii se împlineşte. Cine este, dar, acest om, Antihrist? Sfântul Ioan Teologul îi dă în mod simbolic numele 666, dar toate încercările de a înţelege acest însemn au fost zadarnice.

În viaţa contemporană putem avea o viziune destul de clară despre posibilitatea arderii lumii, când „toate stihiile se vor aprinde”. Această viziune ne-o oferă fisiunea atomului.

Sfârşitul lumii nu înseamnă distrugerea ei, ci schimbarea ei. Totul se va schimba deodată, într-o clipită. Morţii vor învia în trupuri noi: vor fi trupurile lor, dar înnoite, aşa cum Mântuitorul a înviat în trupul Său, care purta urmele rănilor şi ale suliţei, dar avea însuşiri noi şi, în acest sens, era un trup nou. Nu se ştie clar dacă va fi un trup nou cu totul sau va fi trupul cu care omul a fost creat.

Şi Se va arăta Domnul în slavă, pe nor. Cum îl vom vedea? Cu ochii duhului. Şi acum, înainte de moarte drepţii văd în jurul lor ceea ce ceilalţi oameni nu văd.

Trâmbiţele vor suna cu putere. Ele vor suna în suflete şi în conştiinţe. Totul se va limpezi în conştiinţa omului.

Proorocul Daniel, vorbind despre Judecata de Apoi, povesteşte despre un Bătrân Judecător aşezat pe tron, în faţa căruia este un râu de foc. Focul este elementul curaţilor. Focul mistuie păcatul, îl arde şi dacă păcatul s-a altoit de sufletul omului, atunci îl mistuie şi pe om. Acest foc se va aprinde înlăuntrul omului: văzând Crucea, unii se vor bucura iar alţii vor cădea în disperare, se vor tulbura, se vor îngrozi. Astfel, oamenii se vor despărţi dintr-o dată: în relatarea evanghelică unii se aşază la dreapta, în faţa Judecătorului, iar alţii la stânga: i-a despărţit conştiinţa, însăşi starea sufletească a omului îl aruncă într-o parte sau în cealaltă, la dreapta sau la stânga. Cu cât mai sârguincios şi mai insistent a năzuit omul spre Dumnezeu în viaţa sa, cu atât mai mare îi va fi bucuria când va auzi cuvântul: „Veniţi la Mine, binecuvântaţilor!” şi, dimpotrivă, aceleaşi cuvinte vor stârni focul groazei şi al chinului celor care nu L-au dorit, L-au evitat ori chiar s-au luptat cu El sau L-au hulit în timpul vieţii.

Judecata de Apoi nu cunoaşte martori sau listă de protocol. Totul este scris în sufletele oamenilor şi aceste însemnări, aceste „cărţi” se vor deschide. Totul se va descoperi tuturor şi fiecăruia în parte, şi starea sufletească a omului îl va face să meargă la dreapta sau la stânga. Unii, la bucurie, alţii la chin. Când se vor deschide „cărţile”, toţi vor înţelege limpede că rădăcinile tuturor viciilor sunt în sufletul omului. Iată beţivul, desfrânatul: când moare trupul, unii cred că moare şi păcatul. Nu e aşa, în suflet exista o înclinaţie, pentru suflet păcatul era dulce. Şi dacă nu s-a pocăit de păcatul respectiv, dacă nu s-a eliberat de el, sufletul va veni la Judecata de Apoi cu aceeaşi dorinţă a dulceţii păcatului şi niciodată nu îşi va satisface dorinţa. Va suferi de ură şi de răutate. Şi aceasta e o stare infernală. „Gheena de foc” este focul lăuntric, este flacăra viciului, flacăra neputinţei şi a răutăţii şi aici va fi „plânsul şi scrâşnirea dinţilor” răutăţii neputincioase.



[1] Vezi Scurtă povestire despre Antihrist, în Vladimir Soloviov, Trei dialoguri despre sfârşitul istoriei universale, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992. 43 Regalitatea. 44 Lucrarea lui Antihrist.

Anunțuri

10 răspunsuri to “Predica la Infricosata Judecata”

  1. pr. Mihai Burlacu Says:

    foarte sugestiva predica Sf. Ioan, face un tablou aproape complet si terifiant al vremurilor din urma. E necesar sa fim pregatiti, adica sa facem fapte bune, dar si sa stim semnele vremii.

  2. As vrea sa intreb de ce nu se citeste absolut NICIODATA din cartea Apocalipsei in Biserica ?

    Cum putem sa stim cu certitudine atunci cand citim un Sf.Parinte sau un teolog modern daca ceea ce expune-predica-exegezeaza este o TEOLEGUMENA sau pur si simplu parerea OFICIALA a Bisericii ?

    • Iata un raspuns al pr. Teofil Paraian din ziarul Lumina de Duminica de azi, 22 februarie, a.c.
      Singura carte din canonul Noului Testament care face referinţe majore la sfârşitul lumii este Apocalipsa lui Ioan. De ce nu este folosită această carte în cult?

      Chestiunea este simplă. Această scriere a fost privită în trecut cu multă nesiguranţă. Acolo sunt lucruri pe care noi nu le putem interpreta, pentru că nu ne sunt cunoscute. Ceea ce ştim este faptul că Apocalipsa a fost scrisă nu pentru timpurile noastre, ci mai ales pentru vremea când a trăit autorul acestei cărţi.

      Parerea mea: sunt mai multe raspunsuri, dar doua sunt probleme esentiale.

      1. Dificultatea intelegerii, cum spune. pr. Teofil Paraian. Si vedeti cum se hazardeaza oamenii azi sa spuna exact ce inseamna cutare sau cutare lucru.
      2. Nu exista interpretari definitive ale textului, mai ales ca putini Sfinti Parinti au talcuit textul. Spre deosebire, de exemplu, de cartea facerii, pentru care avem talcuiri partiale/in intregime de la mai toti Sf. Parinti.

  3. Doamne ajuta,
    Am o intrebare si ii rog pe cei mai priceputi decat mine sa ma ajute. Iat-o:
    E clar ca Apocalipsa, dupa cum spune intreaga Traditie a Sfintilor Parinti, descrie ultima parte a istoriei umanitatii inainte de sfarsitul lumii si instaurarea Imparatiei vesnice a lui Hristos. Atunci care este relevanta Apocalipsei pt milioanele si milioanele de oameni care au trait in secolele trecute si care au citit aceasta carte cu infrigurare, au incercat sa citeasca semnele timpului, asteptau chiar venirea sfarsitului, dar care au fost mereu inselati in asteptarile lor? Mereu oamenii au cautat sa „aplice” cuvintele Apocalipsei, sa identifice in situatia lor istorica din acel moment, in personajele timpului lor invataturile Apocalipsei.
    Ca sa fiu scurt, iata care este intrebarea mea. In mod firesc orice carte a Bibliei are invataturi folositoare si mantuitoare pentru orice dreptcredincios. Apocalipsa insa pare sa faca exceptie de la aceasta regula, pentru ca ea cuprinde invataturi doar pt ultimii oameni care vor exista pe pamant, chit ca noi suntem aceia. Cei de dinaintea noastra, care s-au ocupat cu talcuirea ei, incercand sa descopere semnele vremurilor cum s-au folosit de invataturile Apocalipsei? Care este relevanta Apocalipsei pentru stramosii nostri?

    • Doamne ajuta!

      Cred ca am intalnit cu toti folosirea cu sens de invatatura morala a unor imagini si cuvinte din Apocalipsa. Iata un exemplu din Fericitul Ieronim:
      „“And whose leaves never fade” The leaves of this tree are by no means useless. Even if one understands Holy Writ only as history, he has something useful for his soul. We read in the Apocalypse of John (a book which, although rejected in these regions,we ought nevertheless to know, because it is accepted and held as canonical throughout die West, and in other Phoenician provinces, and in Egypt, for the ancient churchmen, including Irenaeus, Polycarp, Dionysius, and other Roman expounders of Sacred Scripture, among whom is holy Cyprian, accept and interpret it): “Behold, I saw a throne set up, and one Lamb and a tree alongside a river, and on both sides of the river was that tree.” This means that the tree was both on this side and on that side of the river. “And this tree” he says, “bore fruit and was yielding its twelve fruits for the year according to each month. And it had leaves, too, and the leaves for the healing of the nations”.

      “I saw” he says, “a single throne set up” We believe in the Father, and the Son, and the Holy Spirit, that is true, and that they are a Trinity; nevertheless the kingship is one. ”I saw a single throne set up, and I saw a single Lamb standing in the presence of the throne” This refers to the Incarnation of the Savior. Scripture says: “Behold the lamb of God, who takes away the sin of the world!” – “And there was a fountain of water corning forth from beneath the middle of the throne” Notice that it is from the midst of the throne that there issues forth a river of graces. That river does not issue forth from the throne unless the Lamb is standing before it, for unless we believe in the Incarnation of Christ, we do not receive those graces.”

      Exemplul este din omiliile sale la psalmul 1: http://psaltirea.wordpress.com/2008/12/29/saint-jerome-homily-on-psalm-1-3-4/. Deci, dupa parerea mea, de-a lungul timpului s-au folosit invataturi morale cuprinse in Apocalipsa chiar daca intr-o mai mica masura.

      Fara a incepe o polemica, v-as atrage atentia ca, asa cum remarca Arhiep. Averchie Tausev, desi continutul Apocalipsei este „orientat spre ultima parte a istoriei lumii”, de-a lungul istoriei s-au implinit deja „multe din profetiile Ap. Ioan despre viitorul Bisericii si al lumii”.

      Petre

  4. Raspunsurile domniilor voastre ating o framantare : rezerva fata de exegeza moderna asupra cartii Apocalipsei . Un paradox este si faptul ca asistam uluiti – unii dintre noi – la cererea unei opinii ferme din partea oficialilor BOR , cerere sustinuta de foarte multi bloggeri ortodocsi , unii dintre ei fiind constituiti si in asociatii civice . Ma refer evident la cipuri , pasapoarte biometrice..etc…Daca oficial BO are rezerve ( evident argumentate prin rezerva Sf.Parinti fata de exegeza Apocalipsei ) cum poti sa ceri o pozitie care sa aiba cumva autoritate ? Doamne ajuta !

  5. emil galdau Says:

    cred ca toate vor putea fi talcuite doar dupa

  6. gandul cel bun la toti.DOAMNE AJUTA-NE ca neputinciosi suntem

  7. […] ieşire din minciună, din rătăcire, decît prin tăgăduirea oricărui compromis, despre care Sfîntul Ioan Maximovici a spus atît de limpede că va fi una din însuşirile idolatriei sfîrşitului lumii: […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: