Archive for the vindecare Category

Izbăvire de moarte

Posted in marturii, minune, vindecare with tags , , , on Septembrie 17, 2008 by Petre

Din cartea

„Fericitul Ioan Maximovici, viaţa şi minunile”,

De Pr. Serafim Rose şi Pr. Gherman Podmoşenski

Ed. Sophia, Bucureşti, 2006

În Shanghai s-a petrecut o minune deosebită cu un spaniol, un bărbat din Hailai. Era internat într-un spital franţuzesc care avea drept infirmiere călugăriţe romano-catolice. Starea sa era atât lipsită de nădejde, încât fusese aşezat după un paravan, ca nimeni să nu-l tulbure în ultimele clipe de viaţă. Nu mai avea nici o nădejde de însănătoşire: putea muri oricând.

Deodată, în salonul lui a sunat un clopoţel, o infirmieră-măicuţă s-a dus acolo şi l-a văzut ridicându-se de unul singur şi întor-când-se spre ea cu întrebarea:

Citește în continuare

Anunțuri

Redarea sănătăţii mentale

Posted in marturii, minune, rugaciune, vindecare with tags , , on Septembrie 2, 2008 by Petre

Din cartea

„Fericitul Ioan Maximovici, viaţa şi minunile”,

De Pr. Serafim Rose şi Pr. Gherman Podmoşenski

Ed. Sophia, Bucureşti, 2006

Iertaţi-mă că vă răpesc din timp scriind aceste rânduri şi pentru engleza mea nu prea bună, însă doresc să vă împărtăşesc unele lucruri legate de întâlnirile mele cu Fericitul Episcop Ioan. Am fost copleşită de bucurie să aud că nu va mai trece multă vreme până să îi vedem moaştele nestricate. Fă să fie aşa, Doamne !

L-am întâlnit întâia oară când m-a învrednicit Domnul pe mine, păcătoasa, să petrec prima săptămână din Postul Mare în Catedrala din San Francisco, când slujea Fericitul Ioan.

Trebuie să mărturisesc că înţelegeam foarte puţin din ceea ce citea şi din rugăciunile lungi pe care le spunea. Cu toate acestea, în afară de timpul când mergeam la lucru, mi-am petrecut tot Postul Mare fără să ies din Catedrală. Prima săptămână a zburat într-o clipă, într-o asemenea stare extatică eram atunci. Am trăit acelaşi lucru când Fericitul Ioan ne-a vizitat Biserica Acoperământul Maicii Domnului pentru a o târnosi. Nu am vorbit niciodată cu el personal, socotindu-mă nevrednică de a-i ocupa timpul. Nu o să uit niciodată momentele de la înmormântarea sa.

Acum o să vă povestesc două dintre situaţiile în care m-a ascultat, după moartea sa:

Citește în continuare

Tămăduire de nevralgie

Posted in marturii, minune, rugaciune, vindecare with tags , , on August 22, 2008 by Petre

Din cartea

„Fericitul Ioan Maximovici, viaţa şi minunile”,

De Pr. Serafim Rose şi Pr. Gherman Podmoşenski

Ed. Sophia, Bucureşti, 2006

Mă rugam fierbinte Arhiepiscopului Ioan în legătură cu o anumită problemă, cerându-i să-mi arate ce să fac şi să ne ajute. Am continuat să mă rog încă vreo trei minute şi după aceste trei minute o nevralgie îngrozitor de dureroasă care îmi cuprinsese gâtul, umerii şi spatele a dispărut! Această nevralgie mă cuprinsese pe neaşteptate joia trecută, acum şase zile.

Mitropolitul Pangratie

Eparhia ortodoxă greacă Vasiloupolis

Woodside, New York

16/29 mai 1986

Tămăduire de astm

Posted in inainte vedere, marturii, vindecare with tags , , on August 18, 2008 by Petre

Din cartea

„Fericitul Ioan Maximovici, viaţa şi minunile”,

De Pr. Serafim Rose şi Pr. Gherman Podmoşenski

Ed. Sophia, Bucureşti, 2006

Printre miile de oameni care 1-au cunoscut şi 1-au iubit pe Arhiepiscopul Ioan se număra şi familia lui Boris Troian, care i-a fost foarte apropiată încă din anii 1930, din Shanghai. Această familie a trăit în tabăra de refugiaţi din Filipine înainte de a veni în cele din urmă în Statele Unite. Pe cel mai mare dintre băieţii familiei îl ştia Vlădica de când se născuse. Prin anumite împrejurări, familia a fost despărţită de Vlădica pentru câţiva ani.

Băiatul de unsprezece ani a început să aibă crize violente de astm cam de prin 1952. A fost dat în îngrijirea unui medic şi au stabilit ca acesta să poată fi chemat imediat, ziua sau noaptea, când băiatul, Vitali T., avea o criză de astm. Familia locuia în San Francisco cam de trei ani când Vlădica Ioan a venit să-şi viziteze foştii enoriaşi, după o şedinţă a Sinodului din New York. Când familia a aflat de venirea sa, au mers îndată la biserica Sfântul Tihon ca să-1 vadă.

Când Vlădica a sosit şi a ieşit din maşină, oamenii s-au îmbulzit să-1 întâmpine pe iubitul lor Arhiepiscop. El i-a salutat pe toţi, pe mulţi dintre ei nemaivăzându-i de mulţi ani. Familia Troian nu îl mai văzuse cam de trei ani. El i-a întrebat ce mai era nou pe la ei; i-au răspuns că totul este bine, în afară de astmul băiatului. Vlădica a părut uimit aflând acest lucru. L-a înşfăcat de păr pe băiat, cu unul dintre bine-cunoscutele sale gesturi de tandreţe către băieţii care îi slujeau în Biserică, şi a spus foarte tăios:

– Nu a avut niciodată astm şi nici nu o să aibă vreodată !

Şi, uitându-se la băiat, a adăugat:

– Nu-i aşa ?

Iar băiatul a răspuns:

– Aşa e.

Din momentul acela până în prezent, băiatul nu a mai avut astm.

Citeţul Laurence Campbell

San Francisco, California

ianuarie 1974

Scăpare de cancer

Posted in minune, ocrotire, vindecare with tags , on Iulie 17, 2008 by Petre

Din cartea
„Fericitul Ioan Maximovici, viaţa şi minunile”,
De Pr. Serafim Rose şi Pr. Gherman Podmoşenski
Ed. Sophia, Bucureşti, 2006


Nu ştiu despre Vlădica Ioan decât ce am citit în revista dumneavoastră. Anul trecut, după 20 octombrie, mama era în spital cu o durere mare în stomac. Eram foarte supărată, temându-mă să nu aibă cancer; şi apoi, în noaptea dinaintea zilei când doctorul trebuia să-mi comunice rezultatul analizelor, am avut un vis. O mulţime de oameni erau adunaţi în jurul unei biserici mari, albe, cu turle ruseşti. Un bătrân îmbrăcat în alb a ieşit de acolo cu o cârjă în mână şi a traversat strada, venind drept spre mine şi spre mama. Când a ajuns la noi mi-am dat seama, din fotografii, că era Vlădica Ioan. Ne-a binecuvântat pe mama şi pe mine şi apoi imediat m-am trezit. Nu mai eram mâhnită din cauza mamei. După cum s-a dovedit, avea un ulcer care s-a vindecat repede. Acum mă gândesc adesea la Vlădica.

Tamara Hurt

Sarnia, Ontario, Canada

25 iulie 1975

Nota editorului: In articolele privitoare la Arhiepiscopul Ioan publicate de Episcopul Sava în Or-thodox Russia sunt mai multe vise asemănătoare cu acesta şi Episcopul Sava face o observaţie însemnată după ce descrie unul dintre vise: „Putem lua drept adevărat acest vis, căci Sfântul Varsanufie cel Mare scrie că, dacă cineva vede în vis crucea, acesta este semn că visul este de la Dumnezeu, de vreme ce satana nu poate reprezenta crucea. Desigur, şi alte vise pot fi de la Dumnezeu, însă nu avem un semn atât de sigur că un vis este de la Dumnezeu ca atunci când vedem semnul crucii. Iar dacă visul este de la Dumnezeu, trebuie să avem grijă, spune Sfântul Varsanufie, să nu-l interpretăm greşit, căci aici satana ne poate înşela.” (Orthodox Russia, nr. 3 din 1967). Faptul că Vlădica Ioan a făcut semnul crucii (când binecuvânta) în acest vis şi prin acesta a dăruit pace sufletească arată că şi acest vis este de la Dumnezeu şi că a fost o arătare de-a lui Vlădica, dăruită prin har, pentru o persoană care îl cinsteşte.

Untdelemnul tămăduitor

Posted in minune, rugaciune, vindecare with tags , on Iulie 13, 2008 by Petre

Din cartea
„Fericitul Ioan Maximovici, viaţa şi minunile”,
De Pr. Serafim Rose şi Pr. Gherman Podmoşenski
Ed. Sophia, Bucureşti, 2006


Vă mulţumim foarte mult pentru că ne-aţi trimis uleiul vindecător din Cripta dragului nostru Vlădica. Fie ca Domnul să grăbească ziua când iubitul nostru Vlădica va fi proslăvit între Sfinţii lui Dumnezeu !


Dorim să vă informăm că mama a folosit uleiul la o cicatrice mică de pe faţă, de care nu putuse scăpa cu nici un fel de tratament. După două zile în care a folosit uleiul, cicatricea a dispărut de tot, iar zona dimprejurul ei este aproape complet vindecată ! Iar eu îl folosesc la o rană de la picior. După trei zile, rana s-a închis şi se pare că se vindecă !


Al vostru în Hristos,

Vladimir Raasch

St. Paul, Minnesota

aprilie 1981

Izbăvire de orbire

Posted in marturii, minune, rugaciune, Sf. Parinti, vindecare with tags , , on Iulie 9, 2008 by Petre

Din cartea
„Fericitul Ioan Maximovici, viaţa şi minunile”,
De Pr. Serafim Rose şi Pr. Gherman Podmoşenski
Ed. Sophia, Bucureşti, 2006


O tânără asistentă medicală care locuia în San Francisco şi lucra într-unul din spitalele municipale n-a mai văzut brusc cu un ochi. Ea a observat aceasta pe când era la lucru, pe neaşteptate, când a trebuit să-i dea o reţetă unui pacient – s-a uitat la etichetă şi nu a văzut nimic ! A fost cuprinsă de groază ! Doctorii i-au spus că din cauza unei inflamări a nervului optic îşi pierduse total unul dintre ochi, care, fiind mort, trebuia îndepărtat, pentru a-1 salva pe celălalt. Bineînţeles că astfel cariera ei medicală avea să se încheie.
Citește în continuare