Archive for the ocrotire Category

Ocrotitorul călătorilor

Posted in marturii, minune, ocrotire with tags , , on Septembrie 24, 2008 by Petre

Din cartea

„Fericitul Ioan Maximovici, viaţa şi minunile”,

De Pr. Serafim Rose şi Pr. Gherman Podmoşenski

Ed. Sophia, Bucureşti, 2006

Nota editorului: Pentru a-şi îndeplini îndatoririle misionare şi arhipastorale, Arhiepiscopul Ioan călătorea cu avionul atât de des şi pe distanţe atât de mari – acest lucru s-a petrecut ultima dată când rămăşiţele sale pământeşti au fost transportate cu avionul de la Seattle la San Francisco, unde au fost înmormântate -, încât a fost propus drept candidatul logic pentru sfântul ocrotitor al celor care călătoresc prin aer. După cum arată următoarea povestire, el poate fi considerat ocrotitor şi al altor călători. Povestirea a fost scrisă de o rusoaică ce i-a fost apropiată în Shanghai şi mai târziu; adesea ea i-a cerut şi a primit ocrotirea şi ajutorul. Vlădica Ioan obişnuia să îi viziteze familia de fiecare dată când călătorea cu maşina între San Francisco şi Seattle şi i-a botezat soţul şi copiii.

În ziua de Paşti ne întorceam acasă, la Redding. Am plecat din San Francisco după ce ne-am dus la biserică şi după ce i-am salutat pe Arhiepiscopul Antonie şi pe iubitul nostru Vlădica Ioan. Ne grăbeam spre casă, ca să petrecem acea zi sfântă cu mama, care nu putea merge la biserică din cauza bătrâneţii şi a bolii. Erau multe maşini pe drum şi nu aveam chef de vorbă, în afară de schimburi întâmplătoare de impresii cu privire la slujba foarte frumoasă şi la cântări. Soţul meu conducea. Fiica noastră de şapte ani se juca pe bancheta din spate, iar eu stăteam în faţă lângă soţul meu. Dormisem foarte puţin, căci venisem de la catedrală dimineaţa devreme. M-am hotărât să aţipesc puţin şi se pare că am adormit.

Şi apoi am văzut că portiera de lângă mâna mea dreaptă se deschide şi că apare Vlădica Ioan, care ne cheamă la el cu nerăbdare. M-am gândit: ne-a sunat ceasul ! în acelaşi timp prin faţa lui Vlădica a trecut o umbră; părea a fi umbra unui preot. M-am ridicat în capul oaselor şi mi-am spus: „Facă-se voia Ta cea sfântă în toate, Doamne !” Am deschis ochii şi am văzut că din partea stângă – partea unde era soţul meu – se năpustea spre noi un autobuz Volkswagen. Am îngheţat şi m-am gândit: am murit deja sau încă nu ? Intr-un fel eram împăcată la gândul acesta şi nu simţeam panică; şi, mi-e ruşine să recunosc, nici măcar nu m-am gândit să-L rog pe Domnul Dumnezeu să-mi ierte păcatele sau să-I cer ajutorul. Autobuzul a zburat atât de aproape pe lângă noi, încât, cum se spune, dacă ar fi fost un fluture pe roată ar fi avut loc o catastrofă colosală. Uitându-mă la soţul meu am văzut că pălise şi îi tremurau mâinile şi în momentul acela am ştiut că trăim. M-am lăsat la loc pe spate şi I-am mulţumit Domnului că ne-a salvat în chip minunat de la dezastru şi atunci mi-am amintit cum mi se arătase Vlădica.

Citește în continuare

Anunțuri

Nădejde pentru răposaţii neortodocşi

Posted in minune, ocrotire, rugaciune with tags , on Iulie 23, 2008 by Petre

Din cartea
„Fericitul Ioan Maximovici, viaţa şi minunile”,
De Pr. Serafim Rose şi Pr. Gherman Podmoşenski
Ed. Sophia, Bucureşti, 2006

Nota editorului: întâmplarea următoare ne vine de la un ortodox convertit, a cărui mamă a murit ne-ortodoxă. El era mâhnit şi nu ştia cum să se roage pentru ea când a primit acest răspuns de la Vlădica Ioan, pe care l-a interpretat şi ca pe un semn „că trebuie să fim misionari, să avem dragoste şi să ne îngrijim de neortodocşii din jurul nostru.”

Citește în continuare

Ocrotire de accident de maşină

Posted in minune, ocrotire with tags , on Iulie 18, 2008 by Petre

Din cartea
„Fericitul Ioan Maximovici, viaţa şi minunile”,
De Pr. Serafim Rose şi Pr. Gherman Podmoşenski
Ed. Sophia, Bucureşti, 2006


Portretele Fericitului Arhiepiscop Ioan Maximovici au sosit chiar când plecam în Europa. Nefiind prea încrezători în siguranţa avioanelor, maşinilor şi trenurilor noastre şi încrezându-ne în ajutorul Fericitului Ioan Maximovici, care a călătorit atât de mult, am fost foarte recunoscători că portretul său ne putea însoţi în toate călătoriile noastre. Prietenul nostru M. ne-a povestit de curând că a fost ocrotit de un accident de maşină prin-tr-o minune a Fericitului Arhiepiscop Ioan. într-o noapte, M. conducea cu viteză, când la marginea şoselei a apărut un cerb mare, care s-a năpustit spre maşină, însă înainte ca animalul să ajungă la maşină a fost oprit brusc şi în acelaşi timp M. a simţit foarte clar prezenţa Fericitului Ioan Maximovici.

Michael Nedelski

Dakota de Sud

12/25 ianuarie 1974

Scăpare de cancer

Posted in minune, ocrotire, vindecare with tags , on Iulie 17, 2008 by Petre

Din cartea
„Fericitul Ioan Maximovici, viaţa şi minunile”,
De Pr. Serafim Rose şi Pr. Gherman Podmoşenski
Ed. Sophia, Bucureşti, 2006


Nu ştiu despre Vlădica Ioan decât ce am citit în revista dumneavoastră. Anul trecut, după 20 octombrie, mama era în spital cu o durere mare în stomac. Eram foarte supărată, temându-mă să nu aibă cancer; şi apoi, în noaptea dinaintea zilei când doctorul trebuia să-mi comunice rezultatul analizelor, am avut un vis. O mulţime de oameni erau adunaţi în jurul unei biserici mari, albe, cu turle ruseşti. Un bătrân îmbrăcat în alb a ieşit de acolo cu o cârjă în mână şi a traversat strada, venind drept spre mine şi spre mama. Când a ajuns la noi mi-am dat seama, din fotografii, că era Vlădica Ioan. Ne-a binecuvântat pe mama şi pe mine şi apoi imediat m-am trezit. Nu mai eram mâhnită din cauza mamei. După cum s-a dovedit, avea un ulcer care s-a vindecat repede. Acum mă gândesc adesea la Vlădica.

Tamara Hurt

Sarnia, Ontario, Canada

25 iulie 1975

Nota editorului: In articolele privitoare la Arhiepiscopul Ioan publicate de Episcopul Sava în Or-thodox Russia sunt mai multe vise asemănătoare cu acesta şi Episcopul Sava face o observaţie însemnată după ce descrie unul dintre vise: „Putem lua drept adevărat acest vis, căci Sfântul Varsanufie cel Mare scrie că, dacă cineva vede în vis crucea, acesta este semn că visul este de la Dumnezeu, de vreme ce satana nu poate reprezenta crucea. Desigur, şi alte vise pot fi de la Dumnezeu, însă nu avem un semn atât de sigur că un vis este de la Dumnezeu ca atunci când vedem semnul crucii. Iar dacă visul este de la Dumnezeu, trebuie să avem grijă, spune Sfântul Varsanufie, să nu-l interpretăm greşit, căci aici satana ne poate înşela.” (Orthodox Russia, nr. 3 din 1967). Faptul că Vlădica Ioan a făcut semnul crucii (când binecuvânta) în acest vis şi prin acesta a dăruit pace sufletească arată că şi acest vis este de la Dumnezeu şi că a fost o arătare de-a lui Vlădica, dăruită prin har, pentru o persoană care îl cinsteşte.

Fericitul Ioan în Franţa – (27) Ajutor minunat

Posted in dragoste, ocrotire, rugaciune, vindecare with tags , on Iunie 24, 2008 by Petre


„Fericitul Ioan Maximovici. Viaţa şi Minunile”,

Editura Sophia,

Bucureşti, 2006


Odată eram bolnavă la pat. Pe atunci Fericitul Ioan nu locuia prea departe de noi. În ziua aceea ştiam că are să slujească dimineaţa, însă că a doua zi pleca la Bruxelles şi că avea să lipsească vreme îndelungată. Voiam foarte mult să mă împărtăşesc, dar mă simţeam atât de rău, încât nu eram în stare să mă ridic din pat. Am încercat de multe ori, fără să reuşesc, eram pur şi simplu ţintuită la pat. M-am tot rugat şi am tot nădăjduit şi în cele din urmă mi-am adunat toate puterile şi cu mare greutate am putut să mă ridic, să mă îmbrac şi să ies. De-abia am reuşit să ajung la biserică, să urc scările şi să intru în camera de lângă altar, unde slujea Fericitul Ioan.


El stătea cu spatele la uşă şi ţinea deja potirul în mâini, pregătit pentru a-i împărtăşi pe credincioşi. Disperată, m-am gândit că este prea târziu să mă împărtăşesc şi am îngenuncheat în spatele analogului din mijlocul bisericii care mă ascundea de privirea episcopului. Fericitul Ioan nu m-a văzut – fizic nu avea cum. Am început să plâng încetişor, că o să fiu lipsită de Sfânta împărtăşanie fiindcă este prea târziu. Deodată i-am auzit vocea:
Citește în continuare

Fericitul Ioan în Franţa – (25) Sfântul Serghie din Radonej

Posted in dragoste, ocrotire, Sf. Parinti with tags on Iunie 22, 2008 by Petre


„Fericitul Ioan Maximovici. Viaţa şi Minunile”,

Editura Sophia,

Bucureşti, 2006


Adesea îl sâcâi pe Fericitul Ioan cu rugăminţi de ajutor. Se întâmpla uneori să spun:


„Fericite Ioan, ajută-mă să fac cumva rost de puţini bani, numai să fie pentru mine personal, ca să evit vorbele inutile.” Şi vă vine să credeţi ? De-abia trecea o zi, uneori nici atât, şi imediat primeam o scrisoare în care era un cec, şi, pe un bileţel sau chiar pe cec, scria limpede: „Zina, banii sunt pentru tine personal.” Ce lucru extraordinar ! Fericitul Ioan îmi trimitea prin oameni ceea ce îi cerusem şi chiar le dădea gândul să scrie „pentru tine personal”. Acest lucru s-a întâmplat de multe ori.


Faptul că era aproape se vedea şi în alte feluri, chiar şi după moarte. Iată încă două întâmplări dintr-o singură zi:
Citește în continuare

Fericitul Ioan în Franţa – (24) Recunoştinţă postumă

Posted in marturii, ocrotire with tags , on Iunie 21, 2008 by Petre


„Fericitul Ioan Maximovici. Viaţa şi Minunile”,

Editura Sophia,

Bucureşti, 2006


Fericitul Ioan mă mângâia chiar şi apărându-le altora în vise. Aveam multe greutăţi la biserică, fiind nevoită să aud multe vorbe urâte despre Fericitul Ioan. Deşi încercam să mulţumesc pe toată lumea, nu puteam tăcea la aşa ceva şi încercam să-l apăr. Sufeream foarte tare din cauza acestor lucruri, în plus, mai aveam o grămadă de probleme şi acasă şi în alte părţi şi eram complet epuizată.
Citește în continuare