Archive for the Cuv. Seraphim Rose Category

Cinstirea Maicii Domnului in Traditia Ortodoxa – Introducere

Posted in Cuv. Seraphim Rose, marturii, Teologie, Traditie with tags , , on Iulie 29, 2008 by Petre

CINSTIREA MAICII DOMNULUI ÎN TRADIŢIA ORTODOXA

Sf. loan Maximovici

Trad.: Cristian Maxim

După: „The Ortodox Veneration of the Mother of God

tradusă din limba rusă de Părintele Serafim Rose

Introducere – Teologia ortodoxă a Arhiep. Ioan Maximovici

Părintele Serafim Rose

Cu câţiva ani în urmă stareţa unei mănăstiri a Bisericii Ruse din diaspora, o femeie cu o viaţă cucernică, a rostit un cuvânt de învăţătură în biserica aşezământului, cu ocazia praznicului de hram al Adormirii Maicii Domnului. Ea îi îndupleca cu lacrimi în ochi pe surorile şi închinătorii adunaţi la praznic să primească în întregime şi fără rezerve învăţătura transmisă de Sfânta Biserică, pe care aceasta a păstrat-o cu atâta grijă timp de veacuri la rând şi să nu hotărâm noi singuri ceea ce este „important” şi ceea ce este „secundar” pentru noi; căci, socotindu-ne mai înţelepţi decât Sfânta Tradiţie, am putea să o pierdem de tot. Astfel, când Biserica ne aduce la cunoştinţă prin cântările ei şi prin sfintele icoane că sfinţii apostoli s-au adunat în chip minunat din toate colţurile lumii ca să asiste la Adormirea şi înmormântarea Maicii Domnului, noi, fiind creştini ortodocşi, nu suntem liberi să tăgăduim sau să răstălmăcim acest fapt, ci trebuie să credem predaniei Bisericii, cu simplitate şi cu inimă curată.

Citește în continuare

Anunțuri

Moartea unui Sfânt

Posted in Cuv. Seraphim Rose, marturii, rugaciune, sufletul dupa moarte, viata Sf. Ioan Maximovici with tags on Iunie 28, 2008 by Petre


„Fericitul Ioan Maximovici. Viaţa şi Minunile”,

Editura Sophia,

Bucureşti, 2006

Cele ce ochiul n-a văzut şi

urechea n-a auzit, şi la inima

omului nu s-au suit, pe acestea

le-a gătit Dumnezeu celor

ce-L iubesc pe El (I Cor. 2, 9)


Bucuria şi slava de negrăit ale împărăţiei Cerurilor, ţelul vieţii creştine, se întrevăd chiar de pe pământ de către cei care trăiesc o viaţă în duh în Biserica lui Hristos. Cerurile se văd cel mai limpede şi viaţa în duh se simte cel mai puternic la Praznicul Luminos al învierii lui Hristos, cu primirea plină de evlavie a Sfintei împărtăşanii, însă uneori Dumnezeu îi acordă poporului Său un har deosebit, ca cel legat de o icoană făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu sau de unul dintre sfinţii Săi aleşi.
Citește în continuare

Sf. Ioan Maximovici si problema influentei apusene – 7. Mai presus de cearta

Posted in Cuv. Seraphim Rose, Sf. Parinti, Teologie, Traditie with tags , , on Iunie 21, 2008 by Petre

Cuvant de invatatura – rostit de Parintele Serafim Rose in luna iulie a anului 1976, la Manastirea Sfantul Gherman din Alaska din Platina, California, cu ocazia Duminicii Sfintilor Parinti ai celor Sapte Sinoade Ecumenice, in amintirea celei de-a zecea pomeniri a adormirii Arhiepiscopului Ioan.

Articol publicat in revista „The Orthodox Word”, Nr. 175-176, Anul 1994, p. 142-158 si in Glasul Bisericii pe 2007 nr. 1-3.

Traducere de Victor Popescu-Sandu

Sursa: www.crestinortodox.ro


7. Mai presus de cearta


Lucrul important pe care noi il invatam din scrierile Arhiepiscopului Ioan este: sa ne ridicam mai presus de cearta in teologie.( Acest fel de a face teologie este explicat de Pr. Serafim si in prefata pe care a scris-o la Dogmatica Pr. Mihail Pomazansky. Aici el spune: „Pentru crestinii ortodocsi din zilele noastre care sunt inconjurati de non-ortodocsi, sunt foarte folositoare distinctiile atente pe care le face intre invataturile ortodoxe si cele ale romano-catolicismului si protestantismului, chiar in unele opinii care la exterior par identice. El face aceasta fara vreun ton iritat impotriva non-ortodcsilor – ton care astazi este atat de comun in scrierile polemice – ci, dupa ce totdeauna mai intai descrie cu nepartinire punctul de vedere al acelora, prezinta invatatura ortodoxa intr-o maniera obiectiva ce ajuta pe crestinul ortodox sa-si inteleaga credinta mult mai bine. Pr. Mihail, in toate scrierile sale nu incearca sa descopere ceva nou sau sa se evidentieze prin asprimea criticilor sale – greseli comune in teologia academica de azi. Mai degraba, el incearca sa daruiasca propriile sale reflectii smerite si senine despre bogatia invataturii ortodoxe pe care o accepta ca fiind deja stabilita si experimentata de veacuri de catre teologii si crestinii simplii dinaintea lui. Chiar si atunci cand, in numele adevarului, gaseste ca este necesar sa critice o conceptie, fie ea inauntru sau in afara Bisericii Ortodoxe, o face cu atata delicatete si buna intentie, incat este imposibil ca cineva sa se simta ofensat. Mai mult decat orice, in scrierile Pr. Mihail se poate gasi o caracteristica a teologiei ortodoxe autentice ce este adesea uitata in vremea noastra rece si rationalista. Teologia nu este in primul rand despre argumente, critici, dovezi si contestari ale dovezilor; ea este, mai intai de toate, cuvantul oamenilor despre Dumnezeu, in concordanta cu de-Dumnezeu inspirata invatatura a Ortodoxiei. De aceea, prima ei tinta si intentie este totdeauna aceea de a inspira, de a incalzi inima, de a ridica pe om mai presus de preocuparile meschine pamantesti, pentru a intrezari dumnezeiescul inceput si sfarsit al tuturor lucrurilor si astfel sa daruiasca energia si incurajarea de a lupta spre a ajunge la Dumnezeu si la casa noastra cea cereasca. Acesta este cu siguranta, intelesul si duhul teologiei celor trei straluciti „teologi” ai Ortodoxiei: Sf. Ioan Evanghelistul, Sf. Grigorie de Nazians si Sf. Simeon Noul Teolog; ei, se poate spune ca au dat tonul teologiei ortodoxe si acesta va ramane tonul si sarcina teologiei chiar si in vremurile noastre analitice si impietrite la inima. Pr. Mihail este calm si obiectiv, exprimandu-se mai degraba prin afirmatii sobre discrete decat prin exagerarea ce vine din parere de sine ingusta.” (Protopresbyter M. Pomazansky, Orthodox Dogmatic Theology, translated and edited by Hieromonk Seraphim Rose, Saint Herman of Alaska Brotherhood, 1997, p. 17, 12 – n. trad). Daca luam oricare dintre scrierile Arhiepiscopului Ioan, fie o predica sau un articol mai lung, vedem ca nu exista absolut nici un fel de controversa. Chiar si atunci cand se „lupta” cu cineva ca Bulgakov si trebuie sa arate unde ii citeaza pe Parinti gresit si unde invatatura sa nu e Ortodoxa – chiar si acolo, nu ai impresia ca se cearta, ca teologii nostri savanti. Din contra, este foarte calm. Unde e o anumita invatatura a Parintilor – o prezinta; si unde Bulgakov greseste arata: „Aici nu e bine, aici a citat gresit”.
Citește în continuare

Sf. Ioan Maximovici si problema influentei apusene – 6. Surse straine pentru mantuirea sufletelor

Posted in Cuv. Seraphim Rose, marturii, Sf. Parinti, Teologie, Traditie with tags , on Iunie 20, 2008 by Petre

Cuvant de invatatura – rostit de Parintele Serafim Rose in luna iulie a anului 1976, la Manastirea Sfantul Gherman din Alaska din Platina, California, cu ocazia Duminicii Sfintilor Parinti ai celor Sapte Sinoade Ecumenice, in amintirea celei de-a zecea pomeniri a adormirii Arhiepiscopului Ioan.

Articol publicat in revista „The Orthodox Word”, Nr. 175-176, Anul 1994, p. 142-158 si in Glasul Bisericii pe 2007 nr. 1-3.

Traducere de Victor Popescu-Sandu

Sursa: www.crestinortodox.ro


6. Surse straine pentru mantuirea sufletelor


La fel, observam aceasta chestiune a asa-zisei influente apusene intr-o serie de carti ce au fost adaptate de Parinti Rasariteni, greci sau rusi, dupa surse apusene. De exemplu, deja la 150 de ani dupa Petru Movila, avem in Grecia pe marele Parinte Sfantul Nicodim din Sfantul Munte, care a preluat mai multe carti direct din apus, in special cea numita „Razboiul Nevazut”. (Sfantul Nicodim a trait intre anii 1749-1809 fiind contemporan cu Sfantul Ierarh Macarie al Corintului: 1731-1805, n. trad). Unii oameni inca critica aceasta spunand: „De ce trebuie sa iei carti din Apus cand noi avem cartile noastre in Rasarit?” Trebuie sa intelegem deci, care este semnificatia acestui gest. Este putin diferita fata de situatia lui Petru Movila, deoarece Sfantul Nicodim lua ceva, special pentru scopuri duhovnicesti. Ratiunea acestei fapte era ca Sfantul Nicodim se ingrijea foarte mult de cum sa prezinte traditia si spiritualitatea Ortodoxa unor oameni care deja erau departe de vechea traditie a evlaviei. Acestia aproape pierdusera mireasma Ortodoxiei. Unei persoane care nu e prea constienta de limbajul ortodox duhovnicesc sau de viata duhovniceasca nu-i poti da dintr-o data „Scara” Sfantului Ioan. Stim oameni care o iau, o citesc si zic: „O, asta-i pentru calugari. E prea avansata. N-o pot intelege”. De aceea, trebuie sa existe pentru ei ceva mai pentru nivelul lor, mai de „ABC”. Deja au fost corupti de educatia apuseana, deci trebuie sa le dai ceva putin mai elementar. Astfel, in mod special, Sfantul Nicodim a luat din Apus  o carte ca „Razboiul Nevazut”, (Carte scrisa de italianul Lorenzo Scupoli (1530-1610) si aparuta la Venetia in 1589 cu titlul „Razboiul spiritual” – n. trad), care in mare nu e o carte rea, pe care in plus a corectat-o, eliminand tot ce era latin si a introdus lucruri ortodoxe. Mai tarziu, episcopul Teofan Zavoratul din Rusia a facut ceva mai mult, prezentand aceasta carte ca fiind excelenta pentru calauzirea duhovniceasca, in mod special pentru nivelul elementar. Acest fel de carte nu a aparut in vremurile vechi deoarece cei de atunci nu erau corupti ca noi cei de azi. O carte ca „Razboiul Nevazut” este pentru noi cei de azi care suntem corupti. Trebuie sa ne intoarcem la izvoarele noastre, iar aceasta carte ne ajuta tocmai pentru a ne intoarce spre ele. Aceasta, deci, ne ajuta sa avem o imagine mai echilibrata a intregii probleme a influentelor apusene.
Citește în continuare

Sf. Ioan Maximovici si problema influentei apusene – 5. Dand raspuns pentru credinta noastra

Posted in Cuv. Seraphim Rose, Sf. Parinti, Teologie, Traditie with tags , on Iunie 19, 2008 by Petre

Cuvant de invatatura – rostit de Parintele Serafim Rose in luna iulie a anului 1976, la Manastirea Sfantul Gherman din Alaska din Platina, California, cu ocazia Duminicii Sfintilor Parinti ai celor Sapte Sinoade Ecumenice, in amintirea celei de-a zecea pomeniri a adormirii Arhiepiscopului Ioan.

Articol publicat in revista „The Orthodox Word”, Nr. 175-176, Anul 1994, p. 142-158 si in Glasul Bisericii pe 2007 nr. 1-3.

Traducere de Victor Popescu-Sandu

Sursa: www.crestinortodox.ro


5. Dand raspuns pentru credinta noastra


In secolul XVII, atat in Rusia cat si in Grecia, educatia ortodoxa era la un nivel foarte scazut. In acea vreme erau oameni precum Mitropolitul Petru Movila care au vazut ca, in aceasta asa-zisa intelepciune, aceasta cunoastere, aceasta „educatie de nivel universitar” venita din apus era un mare pericol pentru Ortodoxie, deoarece oamenii ortodocsi obisnuiti erau foarte simpli.


Sfantul Apostol Petru ne spune in Epistola sa ca trebuie sa fim gata sa dam raspuns celor ce ne intreaba despre credinta noastra. (I Petru 3, 15 ) Astfel, o persoana simpla, ce crede Ortodoxia in felul in care a mostenit-o, nu prea e capabila sa aiba un raspuns atunci cand cineva foarte destept si sofisticat il intreaba tot felul de lucruri despre Credinta – si nu neaparat cu o intentie rea.
Citește în continuare

Sf. Ioan Maximovici si problema influentei apusene – 2. Teologia Arhiepiscopului Ioan

Posted in Cuv. Seraphim Rose, Teologie with tags , , on Iunie 16, 2008 by Petre

Cuvant de invatatura – rostit de Parintele Serafim Rose in luna iulie a anului 1976, la Manastirea Sfantul Gherman din Alaska din Platina, California, cu ocazia Duminicii Sfintilor Parinti ai celor Sapte Sinoade Ecumenice, in amintirea celei de-a zecea pomeniri a adormirii Arhiepiscopului Ioan.

Articol publicat in revista „The Orthodox Word”, Nr. 175-176, Anul 1994, p. 142-158 si in Glasul Bisericii pe 2007 nr. 1-3.

Traducere de Victor Popescu-Sandu

Sursa: www.crestinortodox.ro


2. Teologia Arhiepiscopului Ioan


Avem in vremea noastra, foarte aproape de noi, pe cineva care este teolog exact in acest fel: Arhiepiscopul Ioan Maximovici, care, prin harul lui Dumnezeu, ne-a fost daruit in aceste vremuri din urma. (Sfantul Ioan Maximovici, Facatorul de Minuni (1896-1966) a fost proslavit de Dumnezeu cu moaste intregi, aflate astazi in catedrala „Bucuria tuturor celor necajiti” din San Francisco. Era inrudit cu Sfantul Ierarh Ioan (Maximovici) de Tobolsk (1651-1715). Sfantul este de asemenea si mare facator de minuni, o parte dintre acestea fiind descrise in doua carti aparute si in limba romana. A fost canonizat de Biserica Ortodoxa Rusa din Diaspora in anul 1994, n. trad.).  La el gasim foarte multe lucruri ce ne ajuta sa ramanem crestini ortodocsi adevarati chiar si in vremurile foarte dificile ce ne asteapta. Vedem in el un om sfant, un ascet cu o pravila de rugaciune si de ajutorare a celorlalti si chiar de neodihna. Acest fapt este extrem de inalt si inaltator; chiar daca noi insine nu facem acestea, totusi vedem in el un exemplu plin de inspiratie despre cum traieste un Sfant Parinte in zilele noastre. Continuam sa gasim noi comori in el, aspecte ce nu au fost prea mult discutate in trecut. Si acum am ajuns la cea de-a zecea pomenire a adormirii sale, pe care am cinstit-o cu mai putin de o luna in urma. Se intampla de asemenea ca aceasta sa fie si a 50-a aniversare de cand a devenit preot si monah. Deci se cuvine a gasi acum o alta comoara a sa: comoara scrierilor sale teologice, care pana acum au fost foarte putin cunoscute, chiar si in ruseste. Am reusit sa adunam cateva din scrierile lui, de fapt doar putine; si vedem ca, intr-adevar, desi nu este cinstit ca fiind un mare teolog, este de fapt un teolog mult mai mare decat multi dintre oamenii ce sunt slaviti ca fiind teologi. Dar el este un teolog exact in sensul teologiei celei de sus si nu doar al lectiilor de scoala sau academice, cum le numim noi. Din aceasta putem afla ceva foarte important despre cum sa fim si sa ramanem crestini ortodocsi constienti si adevarati si cum sa transmitem bogatiile traditiei Ortodoxe, ce este amenintata sa se piarda de pe fata pamantului.
Citește în continuare

Sf. Ioan Maximovici si problema influentei apusene – 1.”Teologia cea de sus”

Posted in Cuv. Seraphim Rose, Sf. Parinti, Teologie, Traditie with tags , , on Iunie 15, 2008 by Petre

Cuvant de invatatura – rostit de Parintele Serafim Rose in luna iulie a anului 1976, la Manastirea Sfantul Gherman din Alaska din Platina, California, cu ocazia Duminicii Sfintilor Parinti ai celor Sapte Sinoade Ecumenice, in amintirea celei de-a zecea pomeniri a adormirii Arhiepiscopului Ioan.

Articol publicat in revista „The Orthodox Word”, Nr. 175-176, Anul 1994, p. 142-158 si in Glasul Bisericii pe 2007 nr. 1-3.

Traducere de Victor Popescu-Sandu

Sursa: www.crestinortodox.ro


1. „Teologia cea de sus”


Astazi am sarbatorit praznicul Parintilor de la Sinoadele Ecumenice, care este in fiecare an in aceasta perioada dupa 16 iulie. Dupa cum ne spune slujba ce le este inchinata, acesti Parinti ai Sinoadelor Ecumenice sunt cei sapte stalpi de intelepciune pe care Hristos Dumnezeul nostru a intemeiat Biserica. Este foarte important pentru noi ca, intr-o asemenea zi, sa ne gandim ce este teologia. Mai intai de toate trebuie sa fim foarte constienti ca teologia nu este doar o chestiune a unor oameni care merg la scoala, care devin foarte intelepti in citirea Scripturilor si in scrierile Sfintilor Parinti, ca apoi – fie singuri sau impreuna cu altii – sa elaboreze foarte frumos si logic, ceea ce gandesc ei ca crede Biserica. Toate acestea sunt din punctul de vedere al unei intelegeri omenesti. Teologia este ceva mai inalt.
Citește în continuare