Archive for the asceza Category

Fericitul Ioan în Franţa – (16) Lacrimile unui sfânt

Posted in asceza, dragoste, rugaciune with tags , on Iunie 11, 2008 by Petre


„Fericitul Ioan Maximovici. Viaţa şi Minunile”,

Editura Sophia,

Bucureşti, 2006


Vreau să vă spun că noi toţi ne plângem de supărările noastre, dar Fericitul Ioan nu se plângea niciodată, deşi, săracul, avea atâtea necazuri, adesea nici măcar ale sale ! Eu însămi l-am văzut odată, când s-a întâmplat să mă duc la biserică fără să fie slujbă şi am auzit pe cineva plângând. Mirată, am urcat fără zgomot pe scări şi am intrat în biserică. Acolo am văzut că zgomotul venea dinspre altar. Una dintre uşile diaconeşti era întredeschisă şi m-am uitat înăuntru. Spre uluirea mea, am văzut călcâiele goale ale Fericitului Ioan ieşind din spatele Sfintei Mese. Stătea în genunchi, ţinându-şi capul în mâini şi plângea foarte tare. M-am retras repede şi m-am dus jos. Mi-era cu neputinţă să privesc aşa ceva.

Anunțuri

Fericitul Ioan în Franţa – (10) Mesele de la miezul nopţii

Posted in asceza, dragoste, marturii with tags , on Iunie 2, 2008 by Petre


„Fericitul Ioan Maximovici. Viaţa şi Minunile”,

Editura Sophia,

Bucureşti, 2006


Când Fericitul Ioan şi părintele Mitrofan s-au mutat în casa de lângă biserică, am început să mă duc în mod regulat acolo ca să le pregătesc de mâncare. Era lege că Fericitul Ioan mânca masa principală noaptea târziu, pe la miezul nopţii, şi eu încercam mereu să fiu acolo ca să îi încălzesc totul, ca să mănânce ceva cald. Rămâneam până când termina de mâncat. Adesea venea îngheţat tot, tremurând de frig. îmi amintesc ca şi cum ar fi fost ieri cum venea jos, întotdeauna desculţ, iar podeaua noastră nu avea linoleum, ci doar ciment gol, rece. Eu încercam să-i pun un covoraş pentru picioare, însă el reuşea de fiecare dată să se aşeze alături, şi niciodată pe acesta. Părintele Mitrofan făcuse rost de un radiator mic, portabil, pe care îl aşezase chiar deasupra fotoliului Fericitului Ioan, aşa încât să îi vină aer cald la spate.

Citește în continuare

Fericitul Ioan în Franţa – (7) „Varenniki”

Posted in asceza, inainte vedere, marturii with tags , , on Mai 29, 2008 by Petre


„Fericitul Ioan Maximovici. Viaţa şi Minunile”,

Editura Sophia,

Bucureşti, 2006


Acum Fericitul Ioan trăia într-o casă din Paris, nu departe de locul unde locuiam noi.


În fiecare zi mă duceam acolo cu mâncare pregătită de mama. -îi plăceau foarte mult găluştile de brânză, cărora li se spune varenniki în limba ucraineană. Odată mama a făcut varenniki pentru el şi le-a pus pe masă, ca să i le duc. Atunci a intrat unchiul meu Alex şi s-a uitat în aşa fel la varenniki, încât era limpede că voia să le mănânce. Desigur că îşi spunea: „Pentru mine nu fac, dar pentru Episcop fac.” Şi este adevărat că pe vremea aceea eram strâmtoraţi cu banii şi mama folosea pentru Episcop orice lucru foarte bun de mâncare de care făceam rost.

Citește în continuare

Fericitul Ioan în Franţa – (5) Trezvie duhovnicească

Posted in asceza, inainte vedere, marturii with tags on Mai 19, 2008 by Petre


„Fericitul Ioan Maximovici. Viaţa şi Minunile”,

Editura Sophia,

Bucureşti, 2006


În vremea când eram în preajma unui om ca Fericitul Ioan, am început să simt, încetul cu încetul, realitatea spirituală a faptului că lumea de dincolo este aproape de noi. Am început să fiu atrasă mai înăuntrul tărâmului harului, numai ca să simt, din ce în ce mai intens, durerea suferinţei şi a mâhnirii.

Citește în continuare

Făcător de minuni în Shanghai II

Posted in asceza, dragoste, marturii, rugaciune with tags , , on Aprilie 9, 2008 by Petre

„Fericitul Ioan Maximovici. Viaţa şi Minunile”,

Editura Sophia,

Bucureşti, 2006



Arhiepiscopul Ioan a plecat la Biserica biruitoare. Rugându-ne acum pentru odihna sufletului său drept, ne amintim fără să vrem de cuvintele Scripturii. Omul bun din vistieria cea bună a inimii sale scoate lucruri bune (Luca 6,45). Oricine a putut fi aproape de Ierarhul Ioan va spune cu toată sinceritatea că el a purtat aceste cuvinte pururea în inimă.
Odată mi-a spus:


–         Pe rugăciune se întemeiază reuşita păstoririi. Într-o zi trebuie să petrecem şase ore săvârşind slujbe bisericeşti, şase ore în contemplarea lui Dumnezeu, şase ore făcând fapte bune, şi şase odihnindu-ne. Săvârşea exact aşa, ceea ce îi dădea o tărie neobişnuită, o adâncă smerenie şi putere de pătrundere.


Ierarhul îşi cheltuia foarte mult puterile cu copiii şi cu tinerii. Astfel, el a întemeiat Orfelinatul Sfântul Tihon din Zadonsk.

Citește în continuare

Sf. Ioan Maximovici la Bitola I

Posted in asceza, marturii with tags , , on Februarie 9, 2008 by Petre

Luptǎtor ascetic

Întotdeauna când vine un profesor nou, apar întrebǎrile: „Cum o sǎ fie? O sǎ fie aspru sau blând?” etc. Probabil aceste întrebǎri au fost puse şi în legǎturǎ cu pǎrintele Ioan. Însǎ el, prin pilda personalǎ, a rǎspuns cǎ era cel mai aspru cu el însuşi. Numai Dumnezeu ştie câtǎ era strǎduinţa sa zilnicǎ la rugǎciune şi metanii, dar noi puteam sǎ vedem şi sǎ simţim aceste lucruri numai în parte. Episcopul de Ohrida, Nicolae Velimirovici, vizita adesea seminarul şi stǎtea de vorbǎ cu profesorii şi cu studenţii. Pentru noi întâlnirea sa cu pǎrintele Ioan avea ceva deosebit. Dupǎ ce e închinau cu metanie unul în faţa celuilalt, urma o discuţie neobişnuit de plinǎ de sinceritate, de dragoste. Odatǎ, înainte de plecare , Episcopul s-a întors cǎtre un grup mic de studenţi (din care fǎceam şi eu parte) cu aceste cuvinte.

Copii sǎ ascultaţi de pǎrintele Ioan; e un înger al lui Dumnezeu în chip omenesc

Citește în continuare