[Rusia] Cuvânt în Săptămâna tuturor sfinţilor care au strălucit pe pământul Rusiei (2)

Sf. Ioan Maximovici

Predici şi Îndrumări Duhovniceşti

Ed. Sophia, Bucureşti, 2006

sfvasilealmoscovei1Alţi cuvioşi ai lui Dumnezeu se retrăgeau în peşteri, se îndepărtau în codri de netrecut, în pustiuri, dar acolo deveneau magneţi care îi atrăgeau duhovniceşte pe cei ce căutau să-şi întărească sufletele. Iar cuvioşii care se ascundeau de lume şi se străduiau să rămână neştiuţi de nimeni deveneau cunoscuţi şi oamenii alergau la ei. Din negura veacurilor, ei ne luminează nouă şi vremurilor noastre. Domnul le-a proslăvit faptele, le-a proslăvit sfintele moaşte prin minuni, şi ei sunt propovăduitori până astăzi întru slava lui Dumnezeu.

Câţi ani a trăit singur Cuviosul Serghie în inima codrului de nepătruns, unde nu se afla ţipenie de om, ci numai fiare! Dar până astăzi Lavra Sfintei Treimi a Cuviosului Serghie atrage credincioşi nu numai din toate colţurile Rusiei dar şi din toate marginile şi hotarele lumii. Şi nu se slăveşte cu nimic altceva decât cu nevoinţa Cuviosului Serghie şi a sfinţilor care s-au mântuit prin învăţătura lui. Şi acum ea este într-un fel inima pământului rus, împreună cu prima noastră cetate de scaun, Moscova, care străluceşte nu numai de bogăţii şi de edificii străvechi, ci şi prin sfinţenia cuvioşilor care s-au nevoit şi ale căror moaşte odihnesc acolo.

Îi proslăvim astăzi pe toţi cei care, pe diferite meleaguri ale pământului rus, au întărit creştinismul şi l-au propovăduit celor care încă nu-i cunoşteau. Rusia i-a reunit pe toţi sub un singur acoperământ, nu atât prin hotare, cât prin chemarea la sfinţenie lansată de sfinţii care au strălucit pe pământul ei. Multe nume au intrat în istoria poporului rus. Şi cu toate că la temelia lui se află poporul slav, în componenţa lui sunt o mulţime de nume [seminţii] diferite şi nimeni nu era socotit străin din momentul în care primea credinţa creştină. Credinţa ortodoxă a salvat Rusia. Credinţa ortodoxă a sfinţit-o. Credinţa ortodoxă a întărit-o. Cum se mântuiau oamenii în vremurile grele ale jugului tătăresc? Numai prin credinţa în Dumnezeu. Şi atunci, în acele vremuri grele, se construiau mai multe biserici, se ridicau mai multe mănăstiri. Şi în acele vremuri grele oamenii îl chemau întotdeauna mai aprig pe Dumnezeu şi atunci Rusia învia duhovniceşte.

Încă cu multă vreme înaintea nenorocirilor din zilele noastre au existat şi în afara hotarelor Rusiei sfinţi care aparţineau poporului rus, care au răsărit în Rusia, dar au strălucit pe alte tărâmuri. Iată, în Grecia, cine este unul dintre cuvioşii slăviţi ai lui Dumnezeu? Ioan Rusul, care a fost rob pe vremea lui Petru cel Mare, a trăit printre turci şi s-a arătat atât de tare în credinţa creştină, încât, văzându-i viaţa cea dreaptă, musulmanii s-au închinat în faţa lui. Au încercat să-l convertească la religia musulmană, dar el a rămas neclintit; atunci nu au mai insistat, ci doar se minunau, văzând viaţa dreaptă a acelui rus care mai înainte se aflase printre ei ca un rob, dar a ajuns să domnească cu duhul peste ei. Când grecii au trebuit să părăsească Asia Mică, ei au dus moaştele Cuviosului Ioan Rusul într-o biserică de pe insula Eubea, nu departe de Atena. Acum această biserică este un loc spre care se îndreaptă emigranţii pelerini, atât greci, iar în ultima vreme şi ruşi.

Tot dincolo de hotarele Rusiei s-a nevoit şi Paisie Velicikovski, care nu a fost proslăvit încă, dar care a devenit părintele duhovnicesc al multor drepţi, ajunşi îndrumători duhovniceşti în Rusia vremurilor din urmă. Pe toţi aceştia îi prăznuim astăzi. Cât de diferite sunt vieţile lor! Unii au fost cneji, alţii, oameni simpli. Unii au ocupat ranguri importante, alţii cutreierau străzile, pe jumătate dezbrăcaţi, şi, în acelaşi timp, de cuvântul lor ascultau împăraţii! Ivan cel Groaznic, în faţa căruia toţi tremurau, începând cu membrii propriei familii, şi care l-a surghiunit pe mitropolitul Filip, un sfânt bărbat care îl dăduse în vileag, asculta de Fericitul Vasili (Blajenîi), care umbla pe jumătate gol. Odată, Ivan cel Groaznic stătea în biserică şi, ieşind afară, l-a văzut pe Vasili Blajenîi. El i-a spus: „Vasili, nu te-am observat, nu te-am văzut în biserică”. „Iar eu, ţarule, te-am văzut, dar nu aici, în biserică, ci cum te plimbai pe dealurile Vorobiovî” Şi s-a intimidat ţarul Ioan: „Da spuse el – în timpul obedniţei mă gândeam cum să construiesc un palat pe dealurile Vorobiovî”. Ţarul Ioan a zdrobit marele Novgorod. S-a apropiat şi de Pskov, dar un alt nebun întru Hristos, fericitul Nikolai, a venit la el şi i-a oferit carne. „Nu mănânc astăzi carne, este vineri”, a spus Ivan cel Groaznic. „Dar tu faci mai rău decât atât, tu bei sânge de om – i-a răspuns fericitul Nikolai. Pleacă cât mai repede din oraş! Dacă mai întârzii, n-ai să ai cu ce să fugi de aici!”. Şi Ivan cel Groaznic a fost oprit de cuvintele fericitului. Imediat au început să se împlinească cuvintele lui, căci imediat ţarului i-a dispărut fără veste calul iubit. Ivan cel Groaznic a părăsit Pskovul în grabă, renunţând la orice răfuială. Astfel, sfinţenia biruia pretutindeni.

Din vremuri apropiate de ale noastre, ţarul Nikolai I soseşte la Kiev. Acolo îl întâmpină fericitul Teofil, şezând pe podea, un alt cuvios încă neproslăvit al pământului Rusiei.Teofil îi dă diverse poveţe şi ţarul, suveranul autoritar în faţa căruia Europa tremură, îi dă ascultare. Până în vremurile din urmă pământul Rusiei şi-a avut drepţii săi. Mulţi dintre ei au fost proslăviţi şi sunt cunoscuţi întregii lumi, mulţi alţii au rămas necunoscuţi până azi şi vor străluci lumii dacă aşa va voi Dumnezeu, atunci când va veni vremea pentru aceasta. Sfântul Ermoghen, de pildă, timp de trei sute de ani după nevoinţa lui a dormit neproslăvit. Dumnezeu le rânduieşte astfel ca noi să privim spre diferite exemple şi nu numai să-i preamărim pe sfinţi în ziua de azi, iar apoi, ieşind din biserică, să ne vedem de ale noastre şi să-i uităm. Trebuie mai degrabă ca sfinţii să fie marii noştri călăuzitori, trebuie să-i avem mereu în faţa ochilor noştri.

Aici, în străinătate, avem încă în zilele noastre drepţi, chiar dacă n-au fost proslăviţi, dar de la care oamenii au primit semne minunate. Iată, bunăoară, episcopul Iona al Manciuriei, Simte că i se apropie sfârşitul vieţii pământeşti. Cheamă un preot şi începe singur să citească rugăciunea pentru ieşirea sufletului, în clipa când sufletul i se ridică spre cer, un băiat din acelaşi oraş, care zăcea bolnav de picioare şi de multă vreme nu putea să meargă, începe să alerge şi să strige: „Mamă, mamă, mi s-a arătat acum episcopul Iona şi mi-a spus: Iată, eu nu mai am nevoie de picioare, primeşte picioarele astea!”. Băiatul, care zăcuse la pat fără să se poată mişca, acum aleargă! Şi tocmai în acel moment trece vestea sfârşitului vlădicăi Iona, în acelaşi moment.

În Franţa, cu câţiva ani în urmă, la mutarea unui cimitir, când a fost deschis un mormânt, muncitorii au sărit deodată în lături, îngroziţi, în groapă zăcea, înveşmântat complet, un preot ortodox şi a reieşit că preotul zăcuse acolo mai mult de şaisprezece ani. Murise de cancer, boală în care omul de obicei se descompune de viu, iar el zăcea acolo întreg şi neputrezit; acum trupul lui a fost mutat în împrejurimile Parisului.

Strălucesc cuvioşii lui Dumnezeu în vremurile noastre! Şi câţi nu sunt în nefericita, chinuita noastră patrie! Câţi sfinţi mucenici nu sunt acolo! Câţi pătimitori de chinuri! Nimeni nu poate să-i numere. Câţi arhierei n-au fost deportaţi în diferite locuri, unde şi-au dat sfârşitul şi care, prin viaţa lor, sunt asemenea arhiereilor prigoniţi în vremurile iconoclaste şi ale altor erezii! Şi Petru al Krutiţkului, şi Chiril al Kazanului şi mulţi alţii, care şi-au dat sfârşitul în locuri de nimeni ştiute, ale căror moaşte poate că nici nu vor fi vreodată găsite, dar care strălucesc ca lumina cea mai aprinsă în faţa ochilor noştri duhovniceşti, pe cerul Rusiei. Toţi aceşti sfinţi cuvioşi ai lui Dumnezeu, proslăviţi şi neproslăviţi, se roagă pentru noi şi ne arată pilda lor.

Repet: întotdeauna au existat păcate şi nelegiuiri în Rusia. Au existat din vremurile cele mai străvechi, întrucât răul a umplut pământul din momentul când strămoşii noştri au păcătuit în rai. Dar păcatul nu trebuie să rămână păcat şi dacă cineva se căleşte, din criminal devine sfânt. Cât de păcătoasă a fost Maria Egipteanca, alţii au fost tâlhari iar apoi au devenit cuvioşi.

Să ne rugăm acum ca Domnul să ne trimită în inimi duhul lor. Pentru ca noi, cei din străinătate, urmându-le pilda, să ţinem minte că nu degeaba purtăm numele de fii ai Rusiei. Că nu degeaba Dumnezeu ne-a dat darul de a avea rădăcini, şi unora le-a dăruit să crească în patrie, iar altora să se nască din părinţi ruşi. Pentru că, dacă are vreo ţară cu ce să se laude, pământul Rusiei se laudă cu sfinţenia. „Splendida Franţă” – se spune. Diferitelor ţări li s-au dat diferite supranume, după ceea ce era deosebit la fiecare popor. Dar pământul Rusiei este numit mai ales „Sfânta Rusie”. Numai o singură ţară mai este astfel numită: Sfântul Pământ, în care a strălucit Domnul nostru. Nici o altă ţară, nici un alt popor nu şi-a atribuit acest nume. De ce? Pentru că tot ce e mai important pentru noi, tot ce ne este mai scump, mai măreţ, este sfinţenia. Acesta este idealul, aceasta este nivelul de aspiraţie al poporului rus. Noi uităm, adesea, să năzuim spre cerul duhovnicesc, dar eu nădăjduiesc că nu am uitat pentru totdeauna. Aşa cum călătorii care merg noaptea prin deşert privesc cerul şi îşi află calea după stele, la fel şi noi trebuie să privim la cerul nostru rusesc, pentru ca Domnul să ne arate calea şi să ne aducă la pace şi la unitate aici, în străinătate, pentru ca Domnul să schimbe la faţă inimile ruşilor din exil; şi atunci, biruite de tensiunea duhului, vor cădea şi lanţurile distanţelor care ne separă. Şi Rusia va învia în toată slava şi măreţia ei. Binecuvântarea Domnului să fie cu voi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: