[Rusia] Cuvânt în Săptămâna tuturor sfinţilor care au strălucit pe pământul Rusiei


Sf. Ioan Maximovici

Predici şi Îndrumări Duhovniceşti

Ed. Sophia, Bucureşti, 2006

Astăzi este praznicul tuturor sfinţilor care au strălucit pe pământul Rusiei, al tuturor sfinţilor pe care i-au crescut Biserica Rusă şi pământul rusesc. Astăzi este praznicul cerului duhovnicesc de deasupra Rusiei. Acest cer se întinde de demult, de la sfântul cneaz Vladimir şi fericita cneaghină Olga. Ei au fost într-un fel rădăcinile tuturor sfinţilor care au strălucit pe pământul Rusiei. Din ei a crescut o imensă mulţime, un mare pom al sfinţeniei. Este adevărat că şi până la marele cneaz Vladimir au existat sfinţi şi drepţi care au strălucit în locuri pe care se întinde astăzi pământul rus. Acele părţi care sunt astăzi îngrădite de hotarele Rusiei, încă dinainte să fi fost pământ rus au strălucit prin sfinţi bineplăcuţi lui Dumnezeu.

Hersonul se laudă cu şapte episcopi care, încă de la începuturile creştinismului, au cercetat acel ţinut; de asemeni, mai târziu, Sfinţii Chiril şi Metodie au propovăduit acolo. În Herson s-a botezat Sfântul cneaz Vladimir, care apoi a adus în Kiev, împreună cu moaştele Sfinţitului Mucenic din vechime Clement Romanul, credinţa ortodoxă şi a pus acolo început bun creşterii Bisericii Ruse.

Astăzi îi prăznuim pe toţi acei bineplăcuţi ai lui Dumnezeu: pe cuvioşii Antonie şi Teodosie şi pe mulţi alţi făcători de minuni ai Lavrei Pecerska, pe toţi cuvioşii care au strălucit pe pământul Rusiei, pe sfinţii episcopi care au întărit Ortodoxia şi care au adus pământului rus creştinismul, care au întărit în popor credinţa şi cucernicia; îi prăznuim pe sfinţii care s-au prefăcut nebuni, fiind, de fapt, înţelepţi şi care prin aparent comicele lor purtări îşi smereau mândria, îi învăţau pe copii să se închine în faţa sfinţeniei şi să urmeze Evanghelia, îi proslăvim pe mulţi cuvioşi ai lui Dumnezeu care au strălucit pe diferite meleaguri ale pământului rus; pe pătimitorii de chinuri care au îndurat cu răbdare suferinţele trimise şi, în sfârşit, pe mucenicii care au strălucit în număr mic în vechime, dar care acum au udat din belşug cu sângele lor fiecare petic de pământ rus. Glia s-a sfinţit prin sângele lor, văzduhul s-a sfinţit prin înălţarea sufletelor lor la cer. Cerul de deasupra Rusiei s-a sfinţit prin această ceată de sfinţi cuvioşi ai lui Dumnezeu, care strălucesc deasupra ei. Mulţimea lor este nenumărată.

Există o carte extraordinară, scrisă de curând, intitulată Sfânta Rusie. Crucea sfinţeniei ruse este descrisă acolo amănunţit. Din această carte putem afla cum s-a înrădăcinat sfinţenia  şi a crescut în Rusia, cum din unii sfinţi se năşteau duhovniceşte alţii, cum erau legaţi între ei, şi toate acestea constituie într-adevăr lanţul de aur al sfinţeniei pământului rus.

Pe toţi aceştia îi prăznuim noi astăzi, pe toţi aceştia pe care e imposibil să-i înşiruim. Îi vedem pe minunaţii ierarhi care au susţinut ideea rusă prin lucrarea lor păstorească. Vedem cum pământul rus s-a preamărit nu numai prin faptele de vitejie ale împăraţilor, boierilor, conducătorilor de arme, dar şi cum pământurile Rusiei, pe măsura maturizării lor, se legau duhovniceşte între ele prin această sfinţenie. Iată de ce se numea Rusia „Sfânta Rusie”, nu pentru că n-ar fi avut păcate, că n-ar fi existat nelegiuiri, căci oriunde există oameni au fost şi vor fi păcate şi nelegiuiri.

O dată cu căderea în păcat a strămoşilor noştri, în lume a pătruns răul, dar nici un rău nu a reprezentat vreodată idealul în Rusia şi nici măcar nu era îngăduit. Existau fapte rele, dar după aceea oamenii se căiau. Se căiau chiar şi tâlharii; cei care îşi sfârşeau viaţa la eşafod, chiar şi aceia, în majoritatea cazurilor, înainte de moarte îşi aduceau aminte de Domnul Iisus Hristos, se închinau poporului, cerându-şi iertare de crimele prin care au adus ispită în lume şi le cereau oamenilor să se roage pentru împăcarea sufletelor lor. Aşa era în vechime, şi această sfinţenie este păstrată şi astăzi de pământul rusesc. Şi îi lăudăm pe toţi sfinţii care prin faptele lor şi prin întreaga lor viaţă i-au arătat pământului rus pilda acestei sfinţenii.

Iată-i pe Sfântul cneaz Vladimir şi pe fericita cneaghină Olga – iată istoria cnejilor care au strălucit ca bineplăcuţi ai lui Dumnezeu. De ce? Deoarece, cu toate că de demult aveau în mâinile lor puterea şi stăpâneau mari bogăţii, nu s-au înrobit bogăţiei, nu i s-au făcut prizonieri. Bogăţia şi puterea le-au folosit ori ca să facă bine, ori ca să le dea altora posibilitatea să trăiască după poruncile lui Dumnezeu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: