Ziua tuturor sfinţilor care au strălucit pe pământul Rusiei (2)

Sf. Ioan Maximovici

Predici şi Îndrumări Duhovniceşti

Ed. Sophia, Bucureşti, 2006

Istoria ridicării Moscovei este o puternică întărire a acestei idei. La zămislirea ei, Moscova era o mică grupare de localităţi. Dar întâistătătorii ei sunt cneji binecredincioşi care şi-au însuşit înţelesul dreptmăritor al dreptăţii. De aceea, când Preasfinţitul mitropolit Petru îi spune cneazului că Moscova va fi proslăvită şi că însuşi Preasfinţitul va locui în ea şi că tot acolo va fi înmormântat, dacă el va zidi casă în Moscova Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, atunci cneazul împlineşte porunca. Cu alte cuvinte, Preasfinţitul Petru a spus că: „Dacă vei fi credincios Ortodoxiei până la sfârşit şi vei căuta, înainte de toate, împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, atunci toate acestea, toate cele lumeşti, toate ale vieţii acesteia şi ale statului ţi se vor adăuga ţie”. Astfel a fost zămislirea Moscovei şi ea a rămas credincioasă poruncii Sfântului Petru, şi strigarea de noapte a paznicilor de pe zidurile Kremlinului se făcea cu cuvintele: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!”. Asta nu înseamnă că viaţa şi oamenii erau sfinţi. Da’ de unde! Oamenii sunt întotdeauna păcătoşi, dar este izbăvitor când există conştiinţa binelui şi a răului, când există năzuinţa spre dreptatea lui Dumnezeu, căci atunci poate exista renaştere.

Moscova cea păcătoasă, capitala păcătoasei Rusii, de-a lungul istoriei se întâmpla să se prăbuşească până la fund, dar apoi iarăşi se scula, pentru că nu i se stingea conştiinţa dreptăţii în faţa lui Dumnezeu.

A fost o vreme de tulburări când Rusia a căzut atât de mult, încât duşmanii ei erau încredinţaţi că este lovită de moarte, în Rusia nu era ţar, conducere şi armată. La Moscova, puterea era în mâinile străinilor. Oamenii s-au împuţinat sufleteşte, au slăbit cu duhul şi aşteptau salvarea de la străini, în faţa cărora începeau să se linguşească. Pieirea era de neînlăturat, şi Rusia ar fi pierit inevitabil dacă ar fi fost pierdută complet conştiinţa dreptăţii în faţa lui Dumnezeu. Dar Rusia şi poporul rus au fost izbăvite de Sfântul Ermoghen. Duşmanii Rusiei îl ţineau într-un beci din Kremlin, îşi băteau joc de el, îl torturau, se străduiau să-l facă să li se supună, să trădeze înţelegerea teologică a dreptăţii, proprie poporului său. Sfântul Ermoghen a fost torturat până la moarte, dar nu s-a predat cu duhul şi a chemat Rusia pe drumul ei istoric, de stat creştin cu o conducere creştină, a chemat-o să ţină minte adevărul şi să-i rămână credincioasă.

Înalt Preasfinţitul Ermoghen a renăscut spiritual şi moral poporul rus în credinţă şi în mărturisire, şi Rusia s-a aşezat din nou pe calea căutării împărăţiei lui Dumnezeu şi a dreptăţii Lui, a dreptăţii înţelese ca supunere a vieţii de stat pământeşti începăturii duhovniceşti. Şi Rusia se ridică. Nu se poate găsi în istorie o asemenea cădere a statului şi o asemenea grabnică şi minunată ridicare, într-un singur an, când oamenii renăscură spiritual şi moral. Aceasta este istoria Rusiei, acesta este drumul ei.

După Petru I viaţa socială a Rusiei se abătu de pe drumul ei. Cu toate că nu s-a abătut până la capăt, a pierdut conştiinţa duhovnicească a dreptăţii, claritatea credinţei în adevărul evanghelic: Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.

Grelele suferinţe ale poporului rus sunt urmarea faptului că Rusia s-a trădat pe sine, şia trădat drumul şi chemarea. Dar aceste suferinţe anevoioase, chinul vieţii sub stăpânirea cruzilor atei mărturisesc că poporul rus nu şi-a pierdut definitiv conştiinţa duhovnicească a dreptăţii, că în plan spiritual şi moral îi este greu de îndurat nedreptatea statului ateu nelegiuit şi a stăpânirii vrăjmaşe lui Dumnezeu.

Rusia se va ridica la fel cum s-a ridicat şi altă dată. Se va ridica atunci când se va aprinde credinţa, când oamenii se vor scula duhovniceşte, când iarăşi le va fi scumpă credinţa clară şi puternică în dreptatea cuvintelor Mântuitorului: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă”. Rusia se va scula când va îndrăgi din nou credinţa şi mărturisirea Ortodoxiei, când îi va vedea şi îi va iubi pe drepţii şi mărturisitorii ortodocşi.

Astăzi, în Ziua tuturor sfinţilor care au strălucit pe pământul Rusiei, Biserica ni-i arată şi ortodocşii văd, cu mare bucurie duhovnicească, cât sunt de mulţi aceştia în împărăţia lui Dumnezeu! Şi câţi sunt încă neproslăviţi, că nu se pot număra!

Iată cum, netulburat şi fără să spună nici un cuvânt, merge la moarte mitropolitul Kievului, Vladimir! Ucigaşii îl scot afară pe porţile Lavrei, ca să-l omoare în afara oraşului, cum L-au omorât şi pe Mântuitorul, şi, tăcând ca mielul înjunghiat, înalt Preasfinţitul primeşte moartea pentru Hristos, pentru credinţă, pentru Biserica Rusă, deoarece a căutat, mai înainte de toate, împărăţia lui Dumnezeu şi viaţa veşnică.

Iată o mulţime de martiri şi mărturisitori, şi vedem din nou binecuvântarea lui Dumnezeu peste nevoinţa credinţei lor, şi iată iarăşi moaşte neputrezite: sunt trupurile drepţilor, care trăiesc deja după legile vieţii viitoare, unde nu există suferinţă, nici stricăciune, iar neputrezirea moaştelor o mărturiseşte aceasta. Astfel, rămăşiţele neputrezite ale marii cneaghine Elisaveta Feodorovna, care odihnesc în mănăstirea Ghetsimani, ne dau mărturie despre viaţa ei dreaptă în ochii lui Dumnezeu.

Rusia va renaşte când îşi va ridica privirea şi va vedea că toţi sfinţii care au strălucit pe pământul ei sunt vii în împărăţia lui Dumnezeu, că în ei se află duhul vieţii veşnice şi că trebuie să fim împreună cu ei, să ne atingem duhovniceşte de ei şi să ne împărtăşim de viaţa lor veşnică. În aceasta stă mântuirea Rusiei şi a întregii lumi.

Din Rusia lipseşte duhul vieţii, lipseşte bucuria vieţii. Toţi se tem acolo de acest duh, ca de draci. Tot aşa, Rusia era odinioară înfricoşătoare pentru alte state, dar atunci pentru că atrăgea popoarele spre ea.

Fidelitatea faţă de porunca „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui” a născut smerenia ruşilor şi a smerit şi puterea, iar în zilele celei mai măreţe glorii pământeşti, conducerea Rusiei, prin gura împăratului Aleksandr I, s-a mărturisit pe sine ca putere creştină şi a scris pe monumentul gloriei sale: Nu nouă, nu nouă, ci numelui Tău (vezi Ps. 113, 9).

Cerul Rusiei, sfinţii ruşi ne cheamă să fim împreună cu ei, la fel cum şi ei sunt cu noi. Ne cheamă să ne împărtăşim de duhul vieţii veşnice, căci acesta este duhul de care însetează întreaga lume. De Rusia renăscută are nevoie întreaga lume – lume de care s-a depărtat duhul vieţii, care se clatină toată, cuprinsă de spaimă, ca înaintea unui cutremur.

Rusia aşteaptă o oştire iubitoare de Hristos, aşteaptă împăraţi şi conducători iubitori de Hristos care să călăuzească poporul rus nu pentru slavă pământească, ci pentru credincioşia faţă de drumul teologic al dreptăţii ruse. Nu nouă, nu nouă, ci numelui Tău. Fie ca prin pocăinţă, prin credinţă, prin curăţire să se înnoiască pământul Rusiei şi să renască Sfânta Rusie.

Anunțuri

Un răspuns to “Ziua tuturor sfinţilor care au strălucit pe pământul Rusiei (2)”

  1. […] Ziua tuturor sfinţilor care au strălucit pe pământul Rusiei (2) […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: