Arhivă pentru Octombrie, 2008

Sf. Ioan Maximovici ii mustra pe cei ce serbeaza Halloweenul

Posted in marturii, Sf. Ioan din Kronstadt with tags , , , , , on Octombrie 28, 2008 by Petre

Viata si opera Parintelui Serafim Rose

Ieromonah Damaschin,

Ediţia Apologeticum, 2005

În loc să se pregătească de slujbă creştinii s-au dus la un praznic păgânesc, iar tu ai mers pentru puţină vreme între ei, mustrându-i prin prezenţa ta tăcută care i-a făcut să se ruşineze. Şi prin asprimea privirii tale i-ai învăţat că nu pot sluji la doi domni, lui Dumnezeu şi lui Mamona, că nu pot să cugete că după ce păcătuiesc Îi vor cânta lui Dumnezeu cu evlavie: Aliluia!

(Acatistul Sf. Ioan Maximovici, Condacul 8)

DATORITĂ Arhiepiscopului Ioan, la sfârşitul anului 1964 a apărut un eveniment major în Biserica Rusă: canonizarea Sf. Ioan de Kronstadt. Biserica din Uniunea Sovietică nu a putut să-l canonizeze pe acest făcător de minuni de la sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea pentru că acesta era un monarhist declarat, vorbise înflăcărat împotriva curentelor socialiste şi profeţise chiar revoluţia sângeroasă.

De aceea a fost lăsat la dispoziţia diasporei să hotărască locul potrivit al aceluia printre sfinţi; şi Arhiepiscopul Ioan a fost unul dintre cei mai puternici susţinători dintre ierarhi, ai acestuia. El chiar a mers la ierarhii celorlalte Biserici Ortodoxe din lumea liberă, cerându-le să se alăture canonizării, dar lor le-a fost frică de felul cum s-ar putea răsfrânge aceasta asupra imaginii lor şi a politicii lor diplomatice. Fără să-i fie frică, Arhiepiscopul Ioan a continuat pregătirile, alcătuind laude pentru mult iubitul Sf. Ioan, pentru a se cânta la canonizare.

Citește în continuare

Anunțuri

Cand va veni sfarsitul lumii?

Posted in marturii, Sfarsitul lumii, Teologie with tags , on Octombrie 23, 2008 by Petre

„Viaţa şi opera Părintelui  Serafim Rose”,

Ieromonah Damaschin,

Ediţia Apologeticum,  2005

Trad: Prof. Graţia Lungu Constantineanu

DE CE a avut Arhiepiscopul Ioan o voinţă atât de mare cu privire la Biserica Franceză, mergând practic împotriva oricui, pentru a da Bisericii Franceze propriul ei episcop? Cu cât trecea timpul, a devenit tot mai clar pentru Eugene şi Gleb ceea ce îşi dăduse seama Arhiepiscopul Ioan cu viziunea sa clarvăzătoare, apocaliptică. Într-una dintre vizitele Arhiepiscopului la magazinul lor de cărţi, Eugene i-a pus o întrebare la care cugetase mult:

– Aproape tuturor popoarelor de pe pământ li se propovăduise Evanghelia. Asta înseamnă că acesta este sfârşitul lumii, cum spun Scripturile?

– Nu, a răspuns Arhiepiscopul. Evanghelia lui Hristos trebuie să fie propovăduită în toate limbile din lume într-un context ortodox. Numai atunci va veni sfârşitul.

Ajutor pentru a dobândi educaţie la seminar

Posted in marturii, minune with tags , , on Octombrie 22, 2008 by Petre

Din cartea

„Fericitul Ioan Maximovici, viaţa şi minunile”,

De Pr. Serafim Rose şi Pr. Gherman Podmoşenski

Ed. Sophia, Bucureşti, 2006

Anul trecut, în luna noiembrie, am avut probleme din cauza unei neînţelegeri foarte grave care ar fi putut să mă facă să pierd acreditarea academică, de care aveam nevoie pentru a continua să slujesc poporului lui Dumnezeu ca preot. Până la urmă, după multe întâlniri şi discuţii cu comunitatea şi conducerea academică, totul a ieşit bine.

În această vreme m-am rugat lui Ioan Maximovici şi am făcut un parastas la Cripta sa. Domnul Boris Troian a pus numele meu sub mitra Arhiepiscopului şi m-am putut bucura de o anumită linişte sufletească, deşi treceam printr-o perioadă zbuciumată, în cursul acelei săptămâni s-au limpezit titlurile universitare şi acum mă bucur să slujesc poporului lui Dumnezeu ca preot.

Dumnezeu este proslăvit întru Sfinţii Lui, noi simţind în continuare alături de noi prezenţa rugătoare şi iubitoare a Fericitului Ioan.

Părintele losif

New York

13 septembrie 1978

Curaj înainte-văzător

Posted in inainte vedere, marturii, minune with tags , , on Octombrie 18, 2008 by Petre

Din cartea

„Fericitul Ioan Maximovici, viaţa şi minunile”,

De Pr. Serafim Rose şi Pr. Gherman Podmoşenski

Ed. Sophia, Bucureşti, 2006

Vă trimit două fotografii: una cu Arhiepiscopul Ioan… şi una cu catedrala „Izbăvirea păcătoşilor” din Shanghai. Aceasta este aşezată în Concesiunea franceză şi are trei altare: cele laterale sunt închinate unul Sfântului Inochentie din Irkuţk şi celălalt, Apostolului Simon Zelo-tul. Eu locuiam chiar vizavi.

În anii ’40 a fost un conflict între chinezi şi japonezi. Chinezii au adunat forţe şi au deschis focul, peste teritoriul Concesiunii engleze, asupra cuirasatelor ancorate pe râul Wampoo. Navele erau aproape de ţărm, ascunse după o clădire mare, lungă, cu terasă, care avea treizeci şi şase de apartamente, în mijlocul acestei case era biserica noastră ortodoxă.

Puşcaşii chinezi au tras în această clădire şi au distrus complet toate apartamentele din ea. Prima dată când s-a tras, oamenii care locuiau acolo au fugit din apartamente. Fericitul Ioan a primit vestea că toate apartamentele din dreapta şi din stânga bisericii au fost distruse în întregime. La etajul întâi, unde fusese mai înainte o bucătărie, era un depozit de medicamente.

Un obuz căzuse acolo şi toate recipientele de sticlă şi chiar şi etajerele fuseseră distruse – însă apartamentul în care era biserica era neatins. Pereţii erau întregi, fără nici o crăpătură. Nimeni nu a a dat crezare acestui zvon. însă Arhiepiscopul Ioan a hotărât să meargă să vadă biserica noaptea, când nimeni nu umbla nici măcar pe străzile Concesiunii. Ajungând la un pod peste un canal, a fost oprit de gărzi japoneze. Fiindcă japonezii nu-l înţelegeau, unul dintre ei a fugit să aducă un interpret, care i-a spus episcopului că nu se poate merge pe străzile spre biserică, deoarece infanteria chineză se luptă cu soldaţii din marina japoneză pe toată strada. Se auzeau limpede împuşcăturile. Iar interpretul i-a spus:

– Mergeţi la moarte sigură.

Episcopul însă a cerut un permis scris, ca să meargă acolo chiar şi aşa. Atunci interpretul a alergat înapoi şi i-a adus permisul de la cartierul general.

Fericitul Ioan a înaintat pe strada întunecoasă şi, când a intrat în zona în care se trăgea, împuşcăturile s-au oprit cât a străbătut-o şi au continuat înapoia lui.

A cercetat biserica şi s-a întors în acelaşi fel. Mai târziu a povestit că în toată casa până şi geamurile erau neatinse şi că nici o icoană nu căzuse de unde era. Iar când a străbătut podul, garda japoneză a executat salutul militar, fiindcă erau uluiţi, spunând că Dumnezeu îl dusese până acolo şi înapoi.

Iată cum Arhiepiscopul Ioan a văzut în sufletul unui om şi i-a citit gândurile:

După cum am spus mai înainte, locuiam vizavi de catedrala „Izbăvirea păcătoşilor”, într-o sâmbătă seara la ora şase băteau clopotele de Priveghere şi m-am dus la poarta catedralei. Voiam să mă împărtăşesc Duminică, însă trebuie să spun că nu vorbisem cu nimeni despre acest lucru.

Apropiindu-mă de poartă, 1-am văzut pe Fericitul Ioan venind din partea opusă, întorcându-se, cu siguranţă, dintr-o vizită la Spitalul „Frăţiei ortodoxe”. M-am dus la el să iau binecuvântare. Episcopul m-a întrebat:

– Te împărtăşeşti mâine ?

– Nu, Vlădica ! am răspuns eu.

– Dar de ce ? m-a întrebat.

– De fapt, voiam să mă împărtăşesc, dar am fost în vizită la Basil Ivanovici, care mi-a oferit nişte cotlet.

(Deşi nu era post atunci, eu nu mănânc niciodată carne înainte de Sfânta împărtăşanie.)

– Dar în suflet ce este ?

– Mă căiesc, Vlădica, am răspuns eu

– Atunci ce legătură are carnea ? îţi dau binecuvântare să te împărtăşeşti, mi-a spus el, şi a plecat!

Monahul Nestor Levitin

Syracuse, New York

28 august/10 septembrie 1969

Întoarcerea celui iubit

Posted in minune with tags , , on Octombrie 15, 2008 by Petre

Din cartea

„Fericitul Ioan Maximovici, viaţa şi minunile”,

De Pr. Serafim Rose şi Pr. Gherman Podmoşenski

Ed. Sophia, Bucureşti, 2006

După ce am citit cartea Fericitul Ioan Maximovici (în limba rusă), pe care am cumpărat-o de la Cripta sa, am fost foarte mişcată şi m-am hotărât să mai adaug ceva la ceea ce am scris până acum (vezi mărturia de la paginile 272-276). Iată o altă întâmplare care mi-a fost povestită de o veche clientă a mea, în care am încredere şi pe care o cred. Ea are drept chiriaşă o tânără bună, muncitoare, care a suferit foarte mult… Fata aceasta a cunoscut un bărbat divorţat care avea un fiu din prima căsătorie. S-a îndrăgostit de el şi au început o relaţie, din care s-a născut o fetiţă. Era însărcinată din nou, când bărbatul a făcut o pasiune pentru o altă femeie, lăsând-o pe ea şi pe copil fără nici un sprijin. Biata fată era disperată. S-a dus la Cripta Arhiepiscopului Ioan şi a plâns şi s-a rugat acolo.

Între timp, bunica bărbatului i-a scris acestuia, amintindu-i că mulţi din familia lor muriseră de cancer şi că dacă nu se însoară cu fata şi nu recunoaşte copiii, s-ar putea să fie şi el pedepsit de Domnul cu aceeaşi soartă. Iar el i-a dat ascultare. S-a întors la ea şi a luat-o de soţie. Li s-a născut un băieţel, care a fost botezat, având-o naşă pe clienta mea (proprietăreasa lor). Acum ambii părinţi lucrează şi viaţa lor a intrat pe un făgaş normal, datorită celui care a auzit rugăciunile suferinţei omeneşti atunci când acestea au fost îndreptate către el.

Acestea sunt lucrurile pe care am simţit că trebuie să vi le fac cunoscute. Povestea nu este complicată şi poate este ceva prea obişnuit pentru cei care privesc din afară; dar ce tristeţe năvăleşte asupra unei inimi iubitoare când îşi pierde obiectul dragostei ! Fericitul Ioan a ştiut acest lucru !

Vera C. Terehov

San Francisco, California

15 octombrie 1971

Pavăza Rusiei pe fluviul Neva (2)

Posted in Predici, Rusia with tags , , on Octombrie 12, 2008 by Petre

Sf. Ioan Maximovici

Predici şi Îndrumări Duhovniceşti

Ed. Sophia, Bucureşti, 2006

Au trecut aproape 27 de ani de la cucerirea Kazanului şi o fecioară binecredincioasă cu numele Matrona a văzut-o în vis pe Preacurata Maică a Domnului, care i-a poruncit să le vestească conducătorilor Bisericii şi cetăţii să-i dezgroape icoana dintr-un loc indicat de ea. Această vedenie s-a repetat de trei ori, şi fata împlini porunca. Când, pe 8 iulie 1579 au fost făcute săpături în locul indicat de Preasfânta Născătoare, s-a găsit o icoană îngropată. Părintele Ermolai, care slujea la biserica Sfântul Nicolae, a dezgropat icoana din ţărână şi a adus-o în biserica sa. La scurtă vreme, această icoană s-a proslăvit prin multe minuni şi a devenit vestită în întreaga Rusie, sub numele de Icoana făcătoare de minuni din Kazan (Kazanskaia).

Citește în continuare

Pavăza Rusiei pe fluviul Neva (1)

Posted in Predici, Rusia with tags , , on Octombrie 9, 2008 by Petre

Sf. Ioan Maximovici

Predici şi Îndrumări Duhovniceşti

Ed. Sophia, Bucureşti, 2006

Anul 1240. Este distrusă cetatea de scaun, mama tuturor cetăţilor Rusiei: Kievul. Mulţimi nenumărate de tătari năvălesc pe pământul rusesc, nimicind oraşele şi pârjolind satele. Pier, una după alta, oştirile răzleţelor cnezate ruseşti, care cutezaseră să se ridice la luptă împotriva tătarilor.

Dar iată că apare o altă nenorocire: dinspre apus pornesc alţi vrăjmaşi ai Rusiei dreptslăvitoare. Suedezii îşi trimit oştirile spre ea, iar în urma lor cavalerii teutoni şi livoni[1]îşi ascut săbiile. Ei au un scop comun: să pună stăpânire nu numai pe pământul, ci şi pe sufletul poporului rus, să înrobească trupurile oamenilor unei puteri străine, iar sufletele, tronului papal.

Iată că soseşte clipa hotărâtoare. Oştirile suedeze au debarcat deja în împrejurimile Novgorodului. Ce-i de făcut? Să-şi plece capul sau să pornească la luptă, riscând să piară întreaga mică oştire novgorodeană?

Citește în continuare