Despre Rusia 950 de ani de la încreştinarea Rusiei (2)

Sf. Ioan Maximovici

Predici şi Îndrumări Duhovniceşti

Ed. Sophia, Bucureşti, 2006

Rusia este sfântă prin mulţimea cuvioşilor care au strălucit pe pământul ei. Începând cu fiii Sfântului Vladimir, binecredincioşii cneji Boris şi Gleb, primii care s-au proslăvit în Rusia prin minuni, şi cu însuşi botezătorul Rusiei, Sfântul Vladimir şi bunica sa, cuvioasa cneaghină Olga, o mulţime nesfârşită de sfinţi au trăit şi s-au proslăvit prin sfinţenie şi minuni pe pământul Rusiei. Aceşti sfinţi cuvioşi erau „rodul cel frumos” al dreptmăritoarei Rusii, carne din carnea şi os din osul poporului rus. Ei nu erau străini de popor prin credinţele şi prin modul lor de viaţă, ci erau doar expresia mai puternică, mai vie a năzuinţelor întregului popor. De la încreştinarea Rusiei şi până în zilele noastre nu a existat, se pare, nici un singur ceas în care să nu fi trăit pe undeva pe pământul Rusiei vreun sfânt, care după sfârşitul său să nu se facă mijlocitor pentru pământul Rusiei. Toate regiunile Rusiei, de la Rusia Subcarpatică (Cuvioşii Moise Ugrin şi Efrem Novotorjski), până la Alaska, ce aparţinuse până nu demult Rusiei (Cuviosul Gherman), şi-au avut nevoitorii lor. Fiecare parte a Rusiei, aproape fiecare oraş important îşi avea sfinţii lui. Centrele ei spirituale erau mănăstirile care influenţau şi satele, şi oraşele. Fiecare colţ de pământ, fiecare grai s-a sfinţit prin slujirea lui Dumnezeu. Istoria Rusiei, plină de dovezi minunate ale grijii lui Dumnezeu faţă de ea, este istoria chivernisirii lui Dumnezeu, este noua istorie sfântă. Înrâurirea sfinţilor bărbaţi ai Rusiei asupra evenimentelor istorice este atât de copleşitoare, încât istoria statului rus nu poate fi despărţită de istoria Bisericii. Toată orânduirea şi modul de viaţă al poporului rus erau pătrunse de duhul Bisericii. Chiar şi politica externă a Rusiei era, în mare măsură, o expresie a chipului ei duhovnicesc. Aşa a fost odinioară… Dar unde eşti tu acum, Sfântă Rusie? Ori nu mai exişti? A căzut tronul Sfântului Vladimir, au fost batjocorite odoarele, se dărâmă bisericile. S-a transformat oare în fiară poporul purtător de Dumnezeu, ori balaurul roşu a mistuit Sfânta Rusie? Cum a devenit pământul nevoinţelor duhovniceşti, pământ de crime mârşave, şi locul unde se mântuiau sfinţii este stăpânit acum de tâlhari? Oare într-adevăr nu mai există şi nu va mai exista Sfânta Rusie, sau poate că nici nu a existat, ci doar purta un acoperământ de sfinţenie, căzut de acum pentru totdeauna? Nu! Sfânta Rusie nu este o autoînşelare sau un miraj, ci este realitatea cea mai adevărată! Nu pregetă să se ridice spre cer tămâia rugăciunilor sfinţilor care au strălucit pe pământul Rusiei şi care şi astăzi se roagă pentru ea în faţa Tronului Ceresc. Dar nu numai în cer, ci şi aici, pe pământul plin de păcate, Sfânta Rusie continuă să dăinuiască. Stăpânirea potrivnicilor lui Dumnezeu doar a înrobit-o, dar nu a nimicit-o. Sfatul nelegiuiţilor care au pus stăpânire pe poporul rus îi este străin poporului, căci nu are nimic în comun cu firea Rusiei. Puterea internaţională străină şi-a aruncat jugul peste ea, dar continuă să-i rămână vrăjmaşă. Chiar şi aceia dintre ei care mai înainte se numeau pe sine ruşi, fiind astfel după sânge, astăzi şi-au pierdut acest nume, căci s-au înstrăinat cu duhul de Rusia. „Dintre noi au ieşit, dar nu erau de-ai noştri” (I In. 2, 19), Ei au căzut din poporul rus, s-au făcut asupritori ai Rusiei.

Respingându-L pe Dumnezeu, ei s-au dezis de asemănarea cu Dumnezeu şi au întrecut fiarele sălbatice prin cruzime şi silnicie. Dar Rusia continuă să rămână sfântă. Ceata apostolilor nu s-a micşorat când Iuda a căzut dintre ei, nici strălucirea cinului îngeresc nu s-a întunecat când satana împreună cu îngerii care i s-au supus au căzut. Aşa cum din rândul îngerilor trebuia să apară diavolul, dar prin căderea Luceafărului de dimineaţă şi a adepţilor lui, ceilalţi îngeri s-au aprins şi mai tare de flacăra iubirii de Dumnezeu şi au strălucit pe cer şi mai aprins, la fel şi potrivnicii lui Dumnezeu au apărut din rândul poporului rus, dar căderea lor a vădit şi mai tare sfinţenia Rusiei şi a proslăvit-o şi în ceruri, şi în toată lumea de sub cer. O ceată nenumărată de noi mucenici şi-au mărturisit credinţa în Hristos. Poporul rus în întregime, îndurând cu negrăită răbdare suferinţele – suferinţe cum nu a îndurat încă nici un popor din lume -, a dat o mulţime nesfârşită de alte dovezi de statornicie în credinţă, în pofida urmăririlor celor mai aspre, Biserica rămâne neînfrântă. Cu toate că a fost distrusă o mulţime de biserici, astfel încât din întregul şir de oraşe mai înainte împodobite de biserici măreţe, astăzi nu a mai rămas nici unul, totuşi credincioşii se adună în taină şi se roagă lui Dumnezeu. Au înviat pentru Rusia vremurile catacombelor pe care mai înainte nu le cunoscuse, căci nu a cunoscut niciodată în trecut prigoana credinţei. În marea ceată a bineplăcuţilor lui Dumnezeu proslăviţi în Rusia au fost mulţi ierarhi, cuvioşi, drepţi şi nebuni întru Hristos. Dar mucenici pe pământul Rusiei au fost doar câţiva, de-a lungul întregii istorii de până acum. „Prealuminoasa oştire a mucenicilor”, al cărei sânge a devenit sămânţa creştinismului în întreaga lume şi este proslăvită aproape zilnic de Biserica pământească, aproape că nu a existat în Biserica Rusă cerească. A venit vremea să fie completate aceste rânduri. La numărul mic de mucenici şi pătimitori de chinuri care au suferit în veacurile trecute s-a adăugat astăzi un număr nemăsurat de noi mucenici şi martiri. Printre ei se află şi ţarul purtător de cunună, urmaş şi continuator al botezătorului Rusiei, Vladimir, cu întreaga sa familie, şi tizul botezătorului Rusiei, întâiul ierarh al cristelniţei Rusiei, şi ierarhi, cneji, boieri, ostaşi, preoţi, călugări, cărturari şi neînvăţaţi, orăşeni şi săteni, oameni de vază şi oameni simpli. Orice vârstă, orice orânduire socială, orice colţ al Rusiei a dat noi mucenici, întreaga Rusie s-a umplut de sânge mucenicesc, toată ţara s-a sfinţit de acest sânge. O, minunată şi slăvită oştire a noilor pătimitori! Cine vă va putea proslăvi cum se cuvine? Cu adevărat, „fericit este pământul care s-a pătruns de sângiuirile voastre, şi sfinte sunt aşezările care au primit trupurile voastre”. Fericit eşti tu, pământ al Rusiei, curăţit de focul suferinţei! Ai trecut prin apa botezului, acum treci prin focul pătimirii şi vei ajunge şi tu la linişte. Odinioară creştinii adunau cu evlavie nisipul din Colosseum, plin de sânge mucenicesc. Locurile unde au suferit şi au murit mucenicii deveneau locuri sfinte şi cinstite cu deosebire. Iar acum întreaga Rusie este un loc al pătimitorilor de chinuri. Pământul ei s-a sfinţit de sângele lor, iar aerul ei, de înălţarea la cer a sufletelor lor. Sfinţită eşti, Rusie! A avut dreptate scriitorul din vechime care a spus că tu eşti a treia Romă şi că a patra nu va mai fi. Tu ai întrecut vechea Romă prin mulţimea de pătimiri ale mucenicilor, ai întrecut şi Roma care te-a botezat prin statornicia ta în Ortodoxie şi vei rămâne neîntrecută până la sfârşitul lumii. Doar glia sfinţită de suferinţele şi de viaţa pământească a Dumnezeului-Om este mai sfântă decât tine în ochii dreptcredincioşilor. Fii ai Rusiei! Scuturaţi-vă din somnul lâncezelii şi al lenevirii! Priviţi la slava suferinţelor ei şi curăţiţi-vă, spălaţi-vă de păcatele voastre! Întăriţi-vă în credinţa ortodoxă ca să fiţi vrednici să locuiţi în lăcaşul Domnului şi să vă sălăşluiţi în sfânt muntele Său! Vino-ţi în fire, trezeşte-te, trezeşte-te, Rusie, tu, care din mâinile Domnului ai băut paharul mâniei Lui! Când se vor fi sfârşit suferinţele tale, dreptatea ta va merge cu tine şi slava Domnului te va însoţi. Popoarele vor veni la lumina ta şi împăraţii la strălucirea răsărită deasupra ta. Atunci îţi vei ridica ochii în jurul tău şi vei vedea că fiii tăi vor veni la tine de la apus şi de la miazănoapte, de la mare şi de la răsărit, binecuvântându-L în tine pe Hristos, în veci! (Canonul pascal, cântarea a 8-a).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: