Arhivă pentru Iulie, 2008

Cinstirea Maicii Domnului in Traditia Ortodoxa – Introducere

Posted in Cuv. Seraphim Rose, marturii, Teologie, Traditie with tags , , on Iulie 29, 2008 by Petre

CINSTIREA MAICII DOMNULUI ÎN TRADIŢIA ORTODOXA

Sf. loan Maximovici

Trad.: Cristian Maxim

După: „The Ortodox Veneration of the Mother of God

tradusă din limba rusă de Părintele Serafim Rose

Introducere – Teologia ortodoxă a Arhiep. Ioan Maximovici

Părintele Serafim Rose

Cu câţiva ani în urmă stareţa unei mănăstiri a Bisericii Ruse din diaspora, o femeie cu o viaţă cucernică, a rostit un cuvânt de învăţătură în biserica aşezământului, cu ocazia praznicului de hram al Adormirii Maicii Domnului. Ea îi îndupleca cu lacrimi în ochi pe surorile şi închinătorii adunaţi la praznic să primească în întregime şi fără rezerve învăţătura transmisă de Sfânta Biserică, pe care aceasta a păstrat-o cu atâta grijă timp de veacuri la rând şi să nu hotărâm noi singuri ceea ce este „important” şi ceea ce este „secundar” pentru noi; căci, socotindu-ne mai înţelepţi decât Sfânta Tradiţie, am putea să o pierdem de tot. Astfel, când Biserica ne aduce la cunoştinţă prin cântările ei şi prin sfintele icoane că sfinţii apostoli s-au adunat în chip minunat din toate colţurile lumii ca să asiste la Adormirea şi înmormântarea Maicii Domnului, noi, fiind creştini ortodocşi, nu suntem liberi să tăgăduim sau să răstălmăcim acest fapt, ci trebuie să credem predaniei Bisericii, cu simplitate şi cu inimă curată.

Citește în continuare

Cinstirea Maicii Domnului in Traditia Ortodoxa (1)

Posted in Cinstirea Maicii Domnului, Maica Domnului, Teologie, Traditie with tags , on Iulie 27, 2008 by Petre

CINSTIREA MAICII DOMNULUI ÎN TRADIŢIA ORTODOXA

Sf. loan Maximovici

Trad.: Cristian Maxim

După: „The Ortodox Veneration of the Mother of God

tradusă din limba rusă de Părintele Serafim Rose


1. Cinstirea Maicii Domnului în timpul vieții sale pământeşti

ÎNCĂ DIN TIMPURILE APOSTOLICE şi până în zilele noastre, toţi cei care L-au iubit cu adevărat pe Hristos au cinstit-o şi pe cea care L-a născut, L-a crescut şi L-a îngrijit în timpul copilăriei Sale. Dacă Dumnezeu-Tatăl a ales-o, Dumezeu-Duhul Sfânt a adumbrit-o, iar Dumnezeu-Fiul S-a sălăşluit întru ea supunându-i-Se în timpul copilăriei, îngrijindu-Se de ea atunci „când era spânzurat pe Cruce -, nu ar trebui atunci ca toţi cei care îşi mărturisesc credinţa în Sfânta Treime să o cinstească şi pe Maica Domnului? Chiar din zilele vieţii sale pământeşti, prietenii lui Hristos, Sfinţii Apostoli au arătat o mare grijă şi dragoste faţă de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Intre toţi, cel mai mult Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan care, împlinind porunca Dumnezeiescul ei Fiu a luat-o la sine şi a îngrijit-o ca pe propria sa mamă din clipa în care Mântuitorul i-a spus de pe Cruce „Iată mama ta” (Ioan 19, 27).

Citește în continuare

„Roagă-te pentru bolnavi!”

Posted in rugaciune with tags , on Iulie 25, 2008 by Petre

Din cartea

„Fericitul Ioan Maximovici, viaţa şi minunile”,

De Pr. Serafim Rose şi Pr. Gherman Podmoşenski

Ed. Sophia, Bucureşti, 2006


Lunea trecută, seara, am avut un vis despre Fericitul Vlădica Ioan de San Francisco, pe care n-am să-1 uit cât voi trăi. Era un vis din cele care nu aş mai vrea să se termine şi m-am trezit cu o asemenea bucurie şi fericire şi m-am simţit atât de nevrednic să vină la mine în vis.


Fericitul Ioan purta reverenda şi panaghia sa. Era încovoiat, uitându-se la mine cumva dintr-o parte, avea părul negru cu şuviţe cărunte şi îşi scosese ochelarii; mi-a spus că este fericit că am fost hirotonit diacon şi a adăugat:
Citește în continuare

Readucere-aminte de rugăciunea pentru morţi

Posted in minune, rugaciune with tags , on Iulie 24, 2008 by Petre

Din cartea
„Fericitul Ioan Maximovici, viaţa şi minunile”,
De Pr. Serafim Rose şi Pr. Gherman Podmoşenski
Ed. Sophia, Bucureşti, 2006

Faptele sfinţilor trebuie făcute cunoscute în lumea întreagă. Acum câţiva ani, când aveam o mare supărare, răposatul Vlădica Ioan (Maximovici) mi-a apărut în vis. Am văzut o raclă în mijlocul bisericii noastre, în care stătea Vlădica Ioan în mantia sa. Vlădica şi-a făcut cruce, s-a ridicat şi mi-a spus:


– Roagă-te pentru robul lui Dumnezeu Basil (care murise cu câţiva ani înainte) şi pentru… (cineva al cărui nume nu 1-am putut înţelege, dar mai târziu mi-am dat seama că era chiriaşul nostru Eugene care murise).

Alexander Pernitz

San Francisco, California

14 decembrie 1975

Nădejde pentru răposaţii neortodocşi

Posted in minune, ocrotire, rugaciune with tags , on Iulie 23, 2008 by Petre

Din cartea
„Fericitul Ioan Maximovici, viaţa şi minunile”,
De Pr. Serafim Rose şi Pr. Gherman Podmoşenski
Ed. Sophia, Bucureşti, 2006

Nota editorului: întâmplarea următoare ne vine de la un ortodox convertit, a cărui mamă a murit ne-ortodoxă. El era mâhnit şi nu ştia cum să se roage pentru ea când a primit acest răspuns de la Vlădica Ioan, pe care l-a interpretat şi ca pe un semn „că trebuie să fim misionari, să avem dragoste şi să ne îngrijim de neortodocşii din jurul nostru.”

Citește în continuare

Ocrotire de accident de maşină

Posted in minune, ocrotire with tags , on Iulie 18, 2008 by Petre

Din cartea
„Fericitul Ioan Maximovici, viaţa şi minunile”,
De Pr. Serafim Rose şi Pr. Gherman Podmoşenski
Ed. Sophia, Bucureşti, 2006


Portretele Fericitului Arhiepiscop Ioan Maximovici au sosit chiar când plecam în Europa. Nefiind prea încrezători în siguranţa avioanelor, maşinilor şi trenurilor noastre şi încrezându-ne în ajutorul Fericitului Ioan Maximovici, care a călătorit atât de mult, am fost foarte recunoscători că portretul său ne putea însoţi în toate călătoriile noastre. Prietenul nostru M. ne-a povestit de curând că a fost ocrotit de un accident de maşină prin-tr-o minune a Fericitului Arhiepiscop Ioan. într-o noapte, M. conducea cu viteză, când la marginea şoselei a apărut un cerb mare, care s-a năpustit spre maşină, însă înainte ca animalul să ajungă la maşină a fost oprit brusc şi în acelaşi timp M. a simţit foarte clar prezenţa Fericitului Ioan Maximovici.

Michael Nedelski

Dakota de Sud

12/25 ianuarie 1974

Scăpare de cancer

Posted in minune, ocrotire, vindecare with tags , on Iulie 17, 2008 by Petre

Din cartea
„Fericitul Ioan Maximovici, viaţa şi minunile”,
De Pr. Serafim Rose şi Pr. Gherman Podmoşenski
Ed. Sophia, Bucureşti, 2006


Nu ştiu despre Vlădica Ioan decât ce am citit în revista dumneavoastră. Anul trecut, după 20 octombrie, mama era în spital cu o durere mare în stomac. Eram foarte supărată, temându-mă să nu aibă cancer; şi apoi, în noaptea dinaintea zilei când doctorul trebuia să-mi comunice rezultatul analizelor, am avut un vis. O mulţime de oameni erau adunaţi în jurul unei biserici mari, albe, cu turle ruseşti. Un bătrân îmbrăcat în alb a ieşit de acolo cu o cârjă în mână şi a traversat strada, venind drept spre mine şi spre mama. Când a ajuns la noi mi-am dat seama, din fotografii, că era Vlădica Ioan. Ne-a binecuvântat pe mama şi pe mine şi apoi imediat m-am trezit. Nu mai eram mâhnită din cauza mamei. După cum s-a dovedit, avea un ulcer care s-a vindecat repede. Acum mă gândesc adesea la Vlădica.

Tamara Hurt

Sarnia, Ontario, Canada

25 iulie 1975

Nota editorului: In articolele privitoare la Arhiepiscopul Ioan publicate de Episcopul Sava în Or-thodox Russia sunt mai multe vise asemănătoare cu acesta şi Episcopul Sava face o observaţie însemnată după ce descrie unul dintre vise: „Putem lua drept adevărat acest vis, căci Sfântul Varsanufie cel Mare scrie că, dacă cineva vede în vis crucea, acesta este semn că visul este de la Dumnezeu, de vreme ce satana nu poate reprezenta crucea. Desigur, şi alte vise pot fi de la Dumnezeu, însă nu avem un semn atât de sigur că un vis este de la Dumnezeu ca atunci când vedem semnul crucii. Iar dacă visul este de la Dumnezeu, trebuie să avem grijă, spune Sfântul Varsanufie, să nu-l interpretăm greşit, căci aici satana ne poate înşela.” (Orthodox Russia, nr. 3 din 1967). Faptul că Vlădica Ioan a făcut semnul crucii (când binecuvânta) în acest vis şi prin acesta a dăruit pace sufletească arată că şi acest vis este de la Dumnezeu şi că a fost o arătare de-a lui Vlădica, dăruită prin har, pentru o persoană care îl cinsteşte.