Fericitul Ioan în Franţa – (26) Consemnarea minunilor


„Fericitul Ioan Maximovici. Viaţa şi Minunile”,

Editura Sophia,

Bucureşti, 2006


Cam peste un an, într-o seară, târziu, pe când mă aflam în biserică, m-am uitat la chipul Fericitului Ioan şi i-am spus: „Mă simt atât de vinovată faţă de tine. Am primit atât de multe minuni din partea ta şi până acum nu am consemnat cum se cuvine nici o întâmplare din faptele tale minunate, să o trimit în California (la Frăţia Sfântul Gherman din Alaska, prin părintele Mitrofan). însă nu pentru că nu aş fi vrut, ci pentru că nu am niciodată ocazia să o fac – ori sunt grăbită, ori când am o clipă liberă nu sunt în stare să o fac. Va trebui pur şi simplu să mă ierţi pentru aceasta.” Astfel am terminat plângerea păcatului meu şi m-am dus acasă. Dimineaţa devreme a trebuit să merg la mănăstirea Lesna. Pe când ajunsesem acolo şi intram pe porţile mănăstirii, maica stareţă Teodora tocmai ieşea în pridvor. Văzându-mă, a strigat cu bucurie:


– Zina, uite, povestea ta !


Şi-a ridicat mâna, în care ţinea o hârtie albă. Apropiindu-mă de iubita maică stareţă, am primit binecuvântare de la ea şi o revistă în limba rusă pe care o ştiam bine, Pravoslavny Blagovestnik (Vestiri ortodoxe, nr. 6 din 1967), pe coperta căreia era o fotografie cu Arhiepiscopul Ioan, de pe vremea când era încă un tânăr episcop în Shanghai. M-am întrebat despre ce fel de „poveste” putea fi vorba ? Am deschis revista şi la pagina  am găsit povestea despre icoana Sfântului Serghie, de care tocmai am vorbit. Ce surpriză ! Cu numai o zi înainte îl rugasem pe Fericitul Ioan să mă ierte că nu pot scrie despre minunile pe care le săvârşeşte el tot timpul. Iar în ziua următoare ţin în mână dovada acestora. Nu a trecut nici măcar o zi până el să-mi răspundă atât de uimitor, şi încă fără ca eu să fac nimic.


De fiecare dată când Fericitul Ioan îmi arată „faptele sale sfinte”, pentru a mă încredinţa că vin din partea lui, acestea sunt însoţite fie de o fotografie de-a lui, fie de altceva care aminteşte de el. Primeam această revistă de mulţi ani, însă era singura dată după moartea lui când revista avea fotografia lui lângă povestea mea. Acum că sunt bolnavă în spital sunt eliberată de orice grijă şi pot să consemnez toate faptele sale minunate. Slavă lui Dumnezeu pentru toate şi pentru asemenea oameni sfinţi ca Fericitul Ioan al nostru.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: