Fericitul Ioan în Franţa – (24) Recunoştinţă postumă


„Fericitul Ioan Maximovici. Viaţa şi Minunile”,

Editura Sophia,

Bucureşti, 2006


Fericitul Ioan mă mângâia chiar şi apărându-le altora în vise. Aveam multe greutăţi la biserică, fiind nevoită să aud multe vorbe urâte despre Fericitul Ioan. Deşi încercam să mulţumesc pe toată lumea, nu puteam tăcea la aşa ceva şi încercam să-l apăr. Sufeream foarte tare din cauza acestor lucruri, în plus, mai aveam o grămadă de probleme şi acasă şi în alte părţi şi eram complet epuizată.


Odată m-am dus la biserică şi iarăşi am auzit ceva foarte dureros despre sfântul nostru şi nişte insulte îndreptate către mine personal. Nemaiputând să îndur, am izbucnit în plâns. Stăteam pur şi simplu acolo şi plângeam. Mă simţeam atât de împovărată. Atunci a intrat fratele lui Alexei, Serioja, şi a văzut că plângeam. Poate că auzise şi el poveştile acelea şi vorbele care se spuneau despre mine.


– Zina, mi-a spus el, nu plânge. Sunt numai prostii. Ia ascultă ce vis am avut azi! L-am văzut pe Fericitul Ioan plecându-se la picioarele tale.


Am împietrit auzind aceasta, fiindcă mi se părea incredibil. Dintr-o dată în inimă mi sa născut o mare bucurie. Mi-am uitat toate necazurile, toate micile mele frământări, căci acestea sunt mărunţişuri şi doar ne închipuim noi că sunt uriaşe. Şi Fericitul Ioan, ştiind că sunt într-o asemenea stare prostească şi inutilă, voise să mă mângâie, făcând să mi se povestească atunci visul acela neobişnuit.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: