Sf. Ioan Maximovici si problema influentei apusene – 6. Surse straine pentru mantuirea sufletelor

Cuvant de invatatura – rostit de Parintele Serafim Rose in luna iulie a anului 1976, la Manastirea Sfantul Gherman din Alaska din Platina, California, cu ocazia Duminicii Sfintilor Parinti ai celor Sapte Sinoade Ecumenice, in amintirea celei de-a zecea pomeniri a adormirii Arhiepiscopului Ioan.

Articol publicat in revista „The Orthodox Word”, Nr. 175-176, Anul 1994, p. 142-158 si in Glasul Bisericii pe 2007 nr. 1-3.

Traducere de Victor Popescu-Sandu

Sursa: www.crestinortodox.ro


6. Surse straine pentru mantuirea sufletelor


La fel, observam aceasta chestiune a asa-zisei influente apusene intr-o serie de carti ce au fost adaptate de Parinti Rasariteni, greci sau rusi, dupa surse apusene. De exemplu, deja la 150 de ani dupa Petru Movila, avem in Grecia pe marele Parinte Sfantul Nicodim din Sfantul Munte, care a preluat mai multe carti direct din apus, in special cea numita „Razboiul Nevazut”. (Sfantul Nicodim a trait intre anii 1749-1809 fiind contemporan cu Sfantul Ierarh Macarie al Corintului: 1731-1805, n. trad). Unii oameni inca critica aceasta spunand: „De ce trebuie sa iei carti din Apus cand noi avem cartile noastre in Rasarit?” Trebuie sa intelegem deci, care este semnificatia acestui gest. Este putin diferita fata de situatia lui Petru Movila, deoarece Sfantul Nicodim lua ceva, special pentru scopuri duhovnicesti. Ratiunea acestei fapte era ca Sfantul Nicodim se ingrijea foarte mult de cum sa prezinte traditia si spiritualitatea Ortodoxa unor oameni care deja erau departe de vechea traditie a evlaviei. Acestia aproape pierdusera mireasma Ortodoxiei. Unei persoane care nu e prea constienta de limbajul ortodox duhovnicesc sau de viata duhovniceasca nu-i poti da dintr-o data „Scara” Sfantului Ioan. Stim oameni care o iau, o citesc si zic: „O, asta-i pentru calugari. E prea avansata. N-o pot intelege”. De aceea, trebuie sa existe pentru ei ceva mai pentru nivelul lor, mai de „ABC”. Deja au fost corupti de educatia apuseana, deci trebuie sa le dai ceva putin mai elementar. Astfel, in mod special, Sfantul Nicodim a luat din Apus  o carte ca „Razboiul Nevazut”, (Carte scrisa de italianul Lorenzo Scupoli (1530-1610) si aparuta la Venetia in 1589 cu titlul „Razboiul spiritual” – n. trad), care in mare nu e o carte rea, pe care in plus a corectat-o, eliminand tot ce era latin si a introdus lucruri ortodoxe. Mai tarziu, episcopul Teofan Zavoratul din Rusia a facut ceva mai mult, prezentand aceasta carte ca fiind excelenta pentru calauzirea duhovniceasca, in mod special pentru nivelul elementar. Acest fel de carte nu a aparut in vremurile vechi deoarece cei de atunci nu erau corupti ca noi cei de azi. O carte ca „Razboiul Nevazut” este pentru noi cei de azi care suntem corupti. Trebuie sa ne intoarcem la izvoarele noastre, iar aceasta carte ne ajuta tocmai pentru a ne intoarce spre ele. Aceasta, deci, ne ajuta sa avem o imagine mai echilibrata a intregii probleme a influentelor apusene.


Un caz similar a aparut atunci cand Sfantul Macarie al Corintului, un prieten al Sfantului Nicodim, a scris o carte despre Impartasirea deasa. Datorita neglijentei in viata duhovniceasca, in acea vreme, atat in Grecia cat si in Rusia, era obiceiul de a primi Impartasania foarte rar, adica o data pe an, sau alte variante minime. Bineinteles, aceasta nu era prea bine; reprezenta un minim de viata duhovniceasca. Stim ca toti Sfintii Parinti din toate timpurile au incurajat primirea Sfintei Impartasanii mult mai des decat atat. Aceasta nu inseamna neaparat mereu sau in fiecare zi, dar mai des decat o data pe an. De fapt, desi depinde de fiecare parinte duhovnicesc cat de des ii da binecuvantarea cuiva sa se impartaseasca, este adevarat ca orice preot din zilele noastre care se ingrijeste de incurajarea vietii duhovnicesti, va incuraja oamenii sa primeasca Impartasania la toate Marile Praznice si de mai multe ori in timpul posturilor, ceea ce inseamna destul de des.


Astfel se intampla ca toata aceasta idee a impartasirii dese a aparut in Apus. In 1640, un om din Franta pe nume Ardenon a scris o carte numita „Despre deasa impartasire” ce prezinta scrierile Sfintilor Parinti pe acest subiect. In mare nu este o carte rea. Poate ca se afla unele lucruri in ea ce sunt spiritualitate catolica pura, dar sunt si cateva capitole bune care sunt citate clare din Sfintii Parinti despre primirea Sfintei Impartasanii.


Cam in aceeasi perioada, in Spania, cineva pe nume Miguel de Molinos (1640-1696; Cleric romano-catolic, fondatorul miscarii quietiste, condamnat de papa Inochentie al XI-lea. A scris despre impartasania deasa cartea cu titlul: „Scurt tratat despre impartasirea zilnica”, aparuta la Venetia in anul 1687. Tot aici a tiparit si Sfantul Nicodim Filocalia in anul 1782 si deci se poate ca aici sa fi gasit cei doi si cartea lui Molinos, n. trad ) a scris si el despre Impartasirea deasa. Este foarte probabil, desi nu o putem dovedi chiar acum, ca Sfantul Macarie sa fi citit una sau ambele carti si chiar sa fi tradus capitole intregi din ele pentru cartea lui. Nu trebuie oricum sa ne suparam prea tare ca poate a luat o practica spirituala apuseana, daca realizam ca Sfantul Macarie adapta din Apus ceva ce poate fi important pentru noi in starea noastra corupta; de aceea nu e nimic gresit in acest lucru. De fapt, aceasta este ceea ce am putea numi o adevarata intelepciune teologica: cand nu ne temem de ceva strain doar pentru ca e strain. Cineva poate lua ceva strain, avand o intelepciune mai inalta, pe care o da Biserica si poate sa adapteze pentru sine ce e folositor si sa arunce ce nu e bun.


Acest fel de intelepciune teologica este exact ce gasim la Arhiepiscopul Ioan. El nu avea prea multe prejudecati impotriva surselor apusene. Se afla in plinatatea traditiei Ortodoxiei, in plinatatea traditiei acelora care adaptau de oriunde puteau surse pentru folosul duhovnicesc. De aceea, el cinstea in mod egal pe Mitropolitul Petru Movila si pe Mitropolitul Antonie Hrapovitki. Daca acesti doi ierarhi par sa se contrazica unul pe altul in cateva puncte, o intelepciune teologica mai inalta poate afla unde se afla ei intr-o legatura mai adanca; si nu trebuie sa ne mahneasca prea tare aceste mici diferente, daca unul este pro-apusean sau anti-apusean. In cele din urma, devine, in unele privinte pro-apusean. Arhiepiscopul Ioan, de fapt, in articolul sau despre iconografie spune ca, in secolele cand influenta vestica venea inspre Rasarit, erau multe aspecte in care aceasta era negativa, dar si multe aspecte prin care era un lucru bun. Aceasta, bineinteles, porneste de la ideea de a invata pentru a putea sti ce se intampla in apus, pentru a putea combate ideile apusene pe propriul lor teren si chiar de a adapta unele carti duhovnicesti pentru folosul Ortodoxiei. Sa ne aducem aminte inca o data ca noi suntem astazi intr-o situatie in care toti cei care sunt ortodocsi sunt cufundati complet in aceasta lume apuseana, in aceasta intelegere apuseana a lucrurilor; de aceea, am face bine sa stim sa luam intelepciune din ea, sa stim ce sa acceptam si ce sa respingem.


Gestul pe care l-a facut Arhiepiscopul Ioan cu mana – ca si cum ar zice „e neimportant” – poate fi aplicat, de exemplu, felului in care Mitropolitul Petru Movila a folosit cuvantul „transubstantiatie”. Se intampla ca acest cuvant este legat de teologia lui Toma D’Aquino despre substanta si accidenti si asa mai departe. Nu acceptam aceasta invatatura, este prea filosofica pentru noi; si de aceea nu e nevoie sa folosim acest cuvant. Poti folosi cuvantul fara sa fii nevoit sa accepti toata filosofia lui Toma D`Aquino; dar este mai bine sa folosim alte cuvinte cum ar fi transformare sau prefacere, etc. Oricum, nu trebuie sa ne supere folosirea acestui cuvant: putem folosi orice promoveaza evlavia in aceste surse apusene si sa nu ne suparam prea tare pentru aceasta.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: