Arhivă pentru Iunie, 2008

Moartea unui Sfânt

Posted in Cuv. Seraphim Rose, marturii, rugaciune, sufletul dupa moarte, viata Sf. Ioan Maximovici with tags on Iunie 28, 2008 by Petre


„Fericitul Ioan Maximovici. Viaţa şi Minunile”,

Editura Sophia,

Bucureşti, 2006

Cele ce ochiul n-a văzut şi

urechea n-a auzit, şi la inima

omului nu s-au suit, pe acestea

le-a gătit Dumnezeu celor

ce-L iubesc pe El (I Cor. 2, 9)


Bucuria şi slava de negrăit ale împărăţiei Cerurilor, ţelul vieţii creştine, se întrevăd chiar de pe pământ de către cei care trăiesc o viaţă în duh în Biserica lui Hristos. Cerurile se văd cel mai limpede şi viaţa în duh se simte cel mai puternic la Praznicul Luminos al învierii lui Hristos, cu primirea plină de evlavie a Sfintei împărtăşanii, însă uneori Dumnezeu îi acordă poporului Său un har deosebit, ca cel legat de o icoană făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu sau de unul dintre sfinţii Săi aleşi.
Citește în continuare

Fericitul Ioan în Franţa – (30) Vindecare de cancer

Posted in minune, rugaciune, vindecare with tags , on Iunie 27, 2008 by Petre


„Fericitul Ioan Maximovici. Viaţa şi Minunile”,

Editura Sophia,

Bucureşti, 2006


De fiecare dată când fac parastas pentru Fericitul Ioan, îl rog să se roage la Dumnezeu pentru un anumit lucru, şi el mă aude. Aude tot. îmi amintesc cum mi-a spus, la plecare:


– Zina, să mă anunţi de îndată ce tu sau altcineva vă îmbolnăviţi.


Iar când ne-a părăsit, plecând în cealaltă lume, m-am gândit: „Ce-o să mă fac fără el şi fără ajutorul lui ?” Insă apoi am găsit o soluţie: am putea să facem parastase pentru el, care să servească drept cereri şi ar trebui să îi cerem să se roage ca şi cum ar fi în viaţă. Iar el ne aude şi ne ajută.
Citește în continuare

Fericitul Ioan în Franţa – (29) Îndepărtarea unui neg

Posted in inainte vedere, marturii, viata Sf. Ioan Maximovici, vindecare with tags , on Iunie 26, 2008 by Petre


„Fericitul Ioan Maximovici. Viaţa şi Minunile”,

Editura Sophia,

Bucureşti, 2006


Iată încă un caz deosebit. Helen Pavlova, pe când era încă domnişoară, ţinea mult la Fericitul Ioan. Odată, pe când acesta trăia, Helen a venit la mine, spunându-mi:


– Tanti Zina, am un neg pe călcâi de care nu pot scăpa decât cu operaţie. Dar mi-e frică să mă operez. Iar mâine trebuie să mă duc la spital pentru acest lucru. Totul este aranjat, dar nu vreau să merg, pentru că mi-e frică.


– De ce nu 1-ai rugat pe Fericitul Ioan să se roage pentru tine, şi atunci te-ai fi dus liniştită să te operezi ? am întrebat-o eu.
Citește în continuare

Fericitul Ioan în Franţa – (28) Însănătoşire prin rugăciune

Posted in marturii, rugaciune, vindecare with tags , on Iunie 25, 2008 by Petre


„Fericitul Ioan Maximovici. Viaţa şi Minunile”,

Editura Sophia,

Bucureşti, 2006


l. Odată, pe când Fericitul Ioan era cu noi în Franţa, aveam nevoie de o slujbă bună şi,cu ajutorul său, am obţinut un serviciu la o doamnă care avea un câine uriaş. Mama acesteia, o doamnă foarte bătrână, a venit într-o zi în vizită, şi câinele, de bucurie, a sărit pe ea, făcând-o să cadă şi să-şi fractureze şoldul. A fost dusă la spital, unde doctorii au spus că îşi va reveni foarte greu, fiindcă era foarte slăbită. Atunci am alergat la Fericitul Ioan, rugându-1 să se roage pentru ea. Fericitul mi-a promis că o să se roage. La puţin timp după aceea, doamna a început să se simtă mult mai bine şi, încetul cu încetul, s-a vindecat complet şi a mai trăit mulţi ani.
Citește în continuare

Fericitul Ioan în Franţa – (27) Ajutor minunat

Posted in dragoste, ocrotire, rugaciune, vindecare with tags , on Iunie 24, 2008 by Petre


„Fericitul Ioan Maximovici. Viaţa şi Minunile”,

Editura Sophia,

Bucureşti, 2006


Odată eram bolnavă la pat. Pe atunci Fericitul Ioan nu locuia prea departe de noi. În ziua aceea ştiam că are să slujească dimineaţa, însă că a doua zi pleca la Bruxelles şi că avea să lipsească vreme îndelungată. Voiam foarte mult să mă împărtăşesc, dar mă simţeam atât de rău, încât nu eram în stare să mă ridic din pat. Am încercat de multe ori, fără să reuşesc, eram pur şi simplu ţintuită la pat. M-am tot rugat şi am tot nădăjduit şi în cele din urmă mi-am adunat toate puterile şi cu mare greutate am putut să mă ridic, să mă îmbrac şi să ies. De-abia am reuşit să ajung la biserică, să urc scările şi să intru în camera de lângă altar, unde slujea Fericitul Ioan.


El stătea cu spatele la uşă şi ţinea deja potirul în mâini, pregătit pentru a-i împărtăşi pe credincioşi. Disperată, m-am gândit că este prea târziu să mă împărtăşesc şi am îngenuncheat în spatele analogului din mijlocul bisericii care mă ascundea de privirea episcopului. Fericitul Ioan nu m-a văzut – fizic nu avea cum. Am început să plâng încetişor, că o să fiu lipsită de Sfânta împărtăşanie fiindcă este prea târziu. Deodată i-am auzit vocea:
Citește în continuare

Fericitul Ioan în Franţa – (26) Consemnarea minunilor

Posted in marturii with tags , on Iunie 23, 2008 by Petre


„Fericitul Ioan Maximovici. Viaţa şi Minunile”,

Editura Sophia,

Bucureşti, 2006


Cam peste un an, într-o seară, târziu, pe când mă aflam în biserică, m-am uitat la chipul Fericitului Ioan şi i-am spus: „Mă simt atât de vinovată faţă de tine. Am primit atât de multe minuni din partea ta şi până acum nu am consemnat cum se cuvine nici o întâmplare din faptele tale minunate, să o trimit în California (la Frăţia Sfântul Gherman din Alaska, prin părintele Mitrofan). însă nu pentru că nu aş fi vrut, ci pentru că nu am niciodată ocazia să o fac – ori sunt grăbită, ori când am o clipă liberă nu sunt în stare să o fac. Va trebui pur şi simplu să mă ierţi pentru aceasta.” Astfel am terminat plângerea păcatului meu şi m-am dus acasă. Dimineaţa devreme a trebuit să merg la mănăstirea Lesna. Pe când ajunsesem acolo şi intram pe porţile mănăstirii, maica stareţă Teodora tocmai ieşea în pridvor. Văzându-mă, a strigat cu bucurie:
Citește în continuare

Fericitul Ioan în Franţa – (25) Sfântul Serghie din Radonej

Posted in dragoste, ocrotire, Sf. Parinti with tags on Iunie 22, 2008 by Petre


„Fericitul Ioan Maximovici. Viaţa şi Minunile”,

Editura Sophia,

Bucureşti, 2006


Adesea îl sâcâi pe Fericitul Ioan cu rugăminţi de ajutor. Se întâmpla uneori să spun:


„Fericite Ioan, ajută-mă să fac cumva rost de puţini bani, numai să fie pentru mine personal, ca să evit vorbele inutile.” Şi vă vine să credeţi ? De-abia trecea o zi, uneori nici atât, şi imediat primeam o scrisoare în care era un cec, şi, pe un bileţel sau chiar pe cec, scria limpede: „Zina, banii sunt pentru tine personal.” Ce lucru extraordinar ! Fericitul Ioan îmi trimitea prin oameni ceea ce îi cerusem şi chiar le dădea gândul să scrie „pentru tine personal”. Acest lucru s-a întâmplat de multe ori.


Faptul că era aproape se vedea şi în alte feluri, chiar şi după moarte. Iată încă două întâmplări dintr-o singură zi:
Citește în continuare