Fericitul Ioan în Franţa – (8) Valiza


„Fericitul Ioan Maximovici. Viaţa şi Minunile”,

Editura Sophia,

Bucureşti, 2006


În aceeaşi casă cu Fericitul Ioan locuia şi preotul său principal, Arhimandritul Mitrofan, care era de loc din oraşul Voronej şi pe care Fericitul Ioan îl tunsese în monahism, dându-i numele nou de monah al ocrotitorului oraşului său, Sfântul Mitrofan. Acest bun părinte îi era cu totul credincios Fericitului Ioan şi înţelegea că ierarhul său era un sfânt adevărat în viaţă, pe care mulţi clerici nu-l înţelegeau pur şi simplu pentru că nu ştiau nimic despre adevăraţii sfinţi şi despre felul cum se comportă aceştia. De aceea sfântul era hărţuit foarte mult şi se isca multă agitaţie inutilă. El ştia intuitiv multe lucruri, dar de obicei nu vorbea despre ele, sprijinindu-se pe Pronia Dumnezeiască.


Odată, după slujbă, părintele Mitrofan şi cei care fuseserăm la slujbă am rămas ceva mai mult în biserică, şi părintele Mitrofan a început să ne spună că s-a pornit o întreagă campanie împotriva dragului nostru episcop, de fapt o adevărată prigoană, şi că vor să-1 îndepărteze din Paris. Unii oameni scriseseră Sinodului, cerând ca Arhiepiscopul Ioan să fie mutat la Bruxelles. Noi ne-am întristat toţi foarte tare şi nu ştiam ce să facem, în cele din urmă ne-am hotărât să semnăm o petiţie, pe care s-o trimitem fără întârziere Sinodului, însă acest lucru nu a fost de ajutor, pentru că după câteva zile a venit decretul sinodal prin care era trimis la Bruxelles. Am fost foarte mâhniţi şi, ca de obicei, înspăimântaţi şi lipsiţi de posibilitatea de a face ceva.


Dar maica Magdalena era revoltată şi foarte afectată. S-a apucat de treabă şi mi-a trimis o valiză întreagă plină cu rasele şi reverendele Arhiepiscopului, căci ea avea în grijă aceste lucruri, îl iubea foarte mult pe Arhiepiscop şi mi-a spus cu foarte multă asprime să îi pun toate veşmintele în ordine într-o valiză şi negreşit să o trimit cu Arhiepiscopul. Mi-a dat instrucţiuni stricte, ca nu cumva valiza să rămână acolo, la Paris, orice ar fi. Eu am făcut ce mi-a spus. Dar când am adus valiza, înainte de plecarea Arhiepiscopului, acesta le-a luat pe toate celelalte, însă pe aceea nu voia să o ia. Am stăruit să o ia, fiindcă mă temeam că maica Magdalena o să se mânie pe mine. Arhiepiscopul a încercat să protesteze, dar, lovindu-se de împotrivirea mea de neclintit, a luat acea valiză împotriva voinţei sale şi a plecat.


Curând Arhiepiscopul a fost mutat înapoi la Paris şi s-a întors. A adus înapoi cu el toate valizele, în afară de cea pe care i-o dădusem eu. Aceea se rătăcise şi nu a mai fost găsită niciodată.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: