Fericitul Ioan în Franţa – (4) Înainte-vederea dăruită de Dumnezeu


„Fericitul Ioan Maximovici. Viaţa şi Minunile”,

Editura Sophia,

Bucureşti, 2006


După prima mea discuţie cu Fericitul Ioan am încercat să-1 văd mai des. Încercam totdeauna să ajung la mănăstirea Lesna când slujea el; m-am dus acolo să mă împărtăşesc, în seara dinainte am citit canonul de rugăciune pentru Sfânta împărtăşanie şi m-am culcat liniştită, gândindu-mă că a doua zi o să mă împărtăşească Fericitul Ioan. Dar dimineaţa, în timp ce terminam de citit rugăciunile, am auzit agitaţie jos. Am aflat că Fericitul Ioan trebuia să plece urgent la Paris. Dezamăgită, m-am întristat şi totul s-a făcut amărăciune. M-am hotărât să îl rog fierbinte în gând pe Fericitul Ioan: „Ia-mă cu tine, ia-mă cu tine”, temându-mă chiar şi numai să cobor, ca să nu izbucnesc în lacrimi în faţa episcopului. Deodată am auzit că cineva o chema pe maica stareţă şi îi spunea: „Zina trebuie să se întoarcă urgent acasă, la Paris. Dar cum, că e aşa de dimineaţă şi nu e nici un tren ?” Stând acolo, în cameră, în picioare, în faţa uşii închise şi auzind aceasta, am crezut că o să-mi plesnească inima de fericire. Eram încă sus, încă aşteptând să fiu chemată, prefăcându-mă că nu ştiu nimic. Şi, ce ciudat!, nici o clipă nu m-am gândit că poate se întâmplase ceva acasă. Curând au venit să mă cheme. M-am prefăcut că sunt foarte îngrijorată şi că mă pregătesc. Am coborât, în jurul maşinii se adunase întreaga mănăstire şi toată lumea părea puţin tulburată. Am ajuns la maşină; mai era doar un loc liber, numai pentru mine. M-am aşezat şi, petrecuţi de rugăciunea de călătorie, înger păzitor, cântată de toţi, am pornit la drum.


Gândiţi-vă doar, Fericitul Ioan nici măcar nu m-a întrebat unde trebuie să cobor ca să ajung acasă ! Iar în ceea ce mă priveşte, nu mă gândeam la nimic altceva decât că sunt fericită şi călătoresc împreună cu acest om binecuvântat. Am ajuns la biserică: aici a fost înveşmântat, apoi a început slujba, am primit Sfânta împărtăşanie, apoi slujba s-a sfârşit şi în cele din urmă i s-au scos veşmintele în care slujise. Oamenii s-au îmbulzit în jurul lui, el s-a urcat în maşină, ne-a binecuvântat pe toţi şi s-a dus… M-am întors acasă pe deplin fericită, împlinită, ca şi cum aş fi fost puţin beată. I se spune acestei stări preaplin de har. Nimeni nu mă aştepta acasă. S-au mirat chiar că m-am întors atât de repede. Ce-o fi fost cu plecarea mea „grabnică” de la Lesna ? Dar nici nu m-am ostenit să aflu. Am înţeles mistic, dacă se poate numi înţelegere acest lucru:


El mi-a auzit ruga şi a făcut o minune.

Anunțuri

Un răspuns to “Fericitul Ioan în Franţa – (4) Înainte-vederea dăruită de Dumnezeu”

  1. […] Fericitul Ioan în Franţa – (4) Înainte-vederea dăruită de Dumnezeu […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: