Fericitul Ioan în Franţa – (1) Prima întâlnire


„Fericitul Ioan Maximovici. Viaţa şi Minunile”,

Editura Sophia,

Bucureşti, 2006


Îmi voi începe povestirea cu prima mea întâlnire cu Arhiepiscopul Ioan. Matuşka[1] Helen Dimitrievna Solodovnikova obişnuia să-mi povestească multe lucruri despre „stareţii”[2] de la Optina şi am început să doresc să pot întâlni un asemenea „stareţ”. Pe atunci aveam multe greutăţi de toate felurile şi îl imploram pe Dumnezeu să-mi trimită un stareţ ca aceia.


Cam tot atunci am aflat de la cineva că părintele Teodor Bokaci se ducea la Muntele Athos şi i-am cerut să-1 roage pe părintele Arhimandrit Nicolae, stareţul schitului Sfântul Ilie de la Athos, să-mi îngăduie să-i scriu pentru îndrumare duhovnicească, însă, când s-a întors, părintele Teodor mi-a spus că stareţul mi-a dat binecuvântare să-mi îndrept rugămintea către Arhiepiscopul Ioan Maximovici, adăugând: „Voi aveţi propriul vostru sfânt, Fericitul Ioan.” Soţia Generalului Polovţev, Natalia Ivanova, mi-a spus că Arhiepiscopul slujeşte adesea în Medone şi că peste câteva zile va sluji şi va ţine un cuvânt la Paris. Ne-am înţeles să mergem împreună acolo.


În timp ce-1 aşteptam, mama se gândea că o să vadă un ierarh falnic, asemenea celor de la lavra Sfântul Alexandru Nevski din Petersburg, Rusia, dar când a auzit că a sosit episcopul şi a văzut un „stareţ” scund, cu părul cărunt, cu reverendă albă şi capul descoperit, a strigat uimită:


– Vai, e chiar dragul Serafim din Sarov ! Auzind-o, el s-a întors spre noi, şi-a înclinat puţin capul într-o parte şi a zâmbit cu blândeţe. Dar Matuşka  Solodovnikova, când îl văzuse prima dată mai înainte, la Cannes, înveşmântat pentru Liturghie, în mijlocul bisericii, îşi spusese: „Ce ierarh extraordinar – şi pe deasupra şi nebun pentru Hristos.” Deodată, în acel moment, el îşi întorsese capul, o măsurase din cap până în picioare şi îi zâmbise. Ea a fost şocată de înainte-vederea sa şi se temuse să nu fi avut cumva vreun gând rău despre el.


La puţin timp după aceea am mers la Versailles cu Matuşka Solodovnikova, la Corpul de cădeţi, unde stătea el. Am stat la toată Liturghia, iar la sfârşit ne-am apropiat ca să ne închinăm Crucii. Episcopul împărţea chiar el anafura. Matuşkăi i-a dat imediat o bucată mare, însă a început să şovăie când a venit rândul meu şi a ales o bucată cu multă încetineală, încât începusem să mă tem şi să mă gândesc că nu vrea să-mi dea anafura. Mă rugam în gând să nu mă lipsească de ea. în cele din urmă a ales o bucată şi mi-a dat-o. Apoi ne-a binecuvântat, ne-a dat să bem agheasmă şi am plecat.


[1]Acest cuvânt se foloseşte în limba rusa cu sensul (învechit) de maică, măicuţă; ca apelativ, înseamnă mătuşă,tanti; în fine, un al treilea sens este cel de preoteasă, soţie de preot – Nota trad.

[2] Cuvântul folosit pentru a face referire la „bătrânii” de la Optina, gheron în limba greacă, stareţ în limba rusă, elder în engleză, desemnează un părinte duhovnicesc; un corespondent ar fi şi avva – Nota trad.

Anunțuri

Un răspuns to “Fericitul Ioan în Franţa – (1) Prima întâlnire”

  1. […] Fericitul Ioan în Franţa – (1) Prima întâlnire […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: