Făcător de minuni în Shanghai III


„Fericitul Ioan Maximovici. Viaţa şi Minunile”,

Editura Sophia,

Bucureşti, 2006




Sfinţia voastră,


Am citit broşura publicată în California privind viaţa şi activitatea pururea-pomenitului Arhiepiscop Ioan, fost Arhiepiscop de Shanghai. Eu mă numesc Maria Petrovna Prigorovskaia (acum Radionova), fostă profesoară la Colegiul Comercial din Shanghai şi cunosc două cazuri de boli vindecate de rugăciunile lui Vlădica Ioan.


1.                  Din păcate, nu-mi amintesc anul, luna, sau ziua când la Orfelinatul Sf. Tihon din Zadonsk, întemeiat de de Vlădica Ioan, o fetiţă de şase-şapte ani s-a îmbolnăvit pe neaşteptate. La căderea nopţii avea febră mare şi ţipa de durere. Pe la miezul nopţii a fost trimisă la spitalul Frăţiei Ortodoxe Ruse. Doctorul D.I. Kazakov, acum răposat, i-a găsit o ocluzie intestinală. Au mai fost chemaţi şi alţi medici, ca şi mama fetei. După ce au examinat-o şi s-au consultat, medicii au anunţat-o pe mamă că starea fiicei sale este fără speranţă şi chiar şi o operaţie ar putea să îi fie fatală. Cu toate acestea, mama le-a cerut să salveze fata şi să o opereze, iar ea, fiind o femeie credincioasă, s-a dus imediat , noaptea, la Vlădica Ioan, care trăia într-o casă de lângă Catedrală, nu departe de spital.


Vlădica Ioan, care nu se întindea în pat noaptea, a primit-o imediat şi i-a ascultat rugămintea fierbinte de a se ruga pentru singura ei fiică şi de o salva. Vlădica a chemat-o pe mamă în Catedrală, a deschis uşile împărăteşti şi a început să se roage în faţa mesei din Sfântul Altar, în vreme ce mama, îngenuncheată în faţa iconostasului, se ruga şi ea fierbinte pentru fiica ei. Au stat aşa multă vreme şi se făcuse deja dimineaţă când Vlădica Ioan, terminând rugăciunea, s-a îndreptat spre mamă, a binecuvântat-o şi i-a spus să meargă acasă, căci fiica ei va trăi şi va fi bine.

Mama, încurajată, s-a grăbit, dar nu spre casă, ci spre spital. Acolo l-a întâlnit pe dr. D.I. Kazakov, care i-a spus că operaţia a reuşit şi a adăugat că nu a mai văzut un astfel de caz de când practica el. Era un om foarte credincios şi a mai spus că numai Dumnezeu ar fi putut s-o ajute pentru rugăciunea ei fierbinte. Atunci mama fetei i-a mărturisit  că tocmai venea de la Vlădica Ioan, care se rugase pentru ea în Catedrală. În câteva zile fetei i s-a permis să părăsească oraşul. Întregul oraş Shanghai a aflat despre această vindecare minunată.


2.                  De asemenea nu-mi amintesc data. Un fost profesor al Colegiului nostru comercial s-a îmbolnăvi. A fost dus la spitalul Frăţiei Ortodoxe Ruse, unde doctorii au diagnosticat o apendicită periculoasă, şi i-au spus soţiei sale că ar putea să moară în orice moment. Dr. Ogilvy a declarat că nici măcar o operaţie nu ar fi de ajutor şi că ar putea să moară în cursul ei. Soţia era disperată. Şi-a adus aminte de Vlădica Ioan, care salvase fetiţa prin rugăciunile sale, şi s-a dus la el. Vlădica îl cunoştea bine pe bolnav. Femeia i-a povestit despre starea soţului ei şi l-a rugat să se roage pentru el. Vlădica, după ce a ascultat-o, a liniştit-o şi i-a spus că va merge imediat la spital, adăugând că viaţa omului nu se află în mâinile doctorilor, ci în ale lui Dumnezeu; şi a trimis-o acasă . (Ea era profesoară la liceul de fete din Shanghai).


Vlădica Ioan s-a dus la spital. S-a îndreptat spre patul bolnavului, şi-a pus mâinile pe capul lui, s-a rugat îndelung, apoi la binecuvântat şi a plecat. Când soţia a venit la spital ca să-l vadă pe bolnav, s-a întâlnit cu sora Kornilova, care i-a spus că s-a întâmplat ceva extraordinar. Spre dimineaţă, trecând prin saloane, ajunsese la soţul ei şi a văzut că acesta stătea în pat în capul oaselor. Pentru a-l aşeza la loc în pat a ridicat cearceaful şi a văzut că cel pe care stătea era plin de puroi şi de sânge. Apendicele explodase în afară şi îmbibase cearceaful. Acesta era un lucru nemaivăzut. Doctorii au afirmat că de când practică nu au mai întâlnit un astfel de caz şi când au aflat despre vizita lui Vlădica şi despre rugăciunile acestuia pentru bolnav au înţeles  că s-a petrecut o minune prin rugăciunile iubitului nostru Vlădica, cel care a fost întotdeauna un rugător pentru noi.


Bolnavul nici nu-şi amintea că Vlădica fusese la el şi că se rugase pentru el. După ce a ieşit din spital, împreună cu soţia sa, au dat să se săvârşească o slujbă de mulţumire şi i-au mulţumit lui Vlădica pentru rugăciunile sale.

Maria Radionova

Australia, 1966

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: