Făcător de minuni în Shanghai II

„Fericitul Ioan Maximovici. Viaţa şi Minunile”,

Editura Sophia,

Bucureşti, 2006



Arhiepiscopul Ioan a plecat la Biserica biruitoare. Rugându-ne acum pentru odihna sufletului său drept, ne amintim fără să vrem de cuvintele Scripturii. Omul bun din vistieria cea bună a inimii sale scoate lucruri bune (Luca 6,45). Oricine a putut fi aproape de Ierarhul Ioan va spune cu toată sinceritatea că el a purtat aceste cuvinte pururea în inimă.
Odată mi-a spus:


–         Pe rugăciune se întemeiază reuşita păstoririi. Într-o zi trebuie să petrecem şase ore săvârşind slujbe bisericeşti, şase ore în contemplarea lui Dumnezeu, şase ore făcând fapte bune, şi şase odihnindu-ne. Săvârşea exact aşa, ceea ce îi dădea o tărie neobişnuită, o adâncă smerenie şi putere de pătrundere.


Ierarhul îşi cheltuia foarte mult puterile cu copiii şi cu tinerii. Astfel, el a întemeiat Orfelinatul Sfântul Tihon din Zadonsk.


Obişnuia să spună mereu că orfanii au cele mai grele dificultăţi emoţionale înainte de marile sărbători, de pildă în Ajunul Crăciunului şi înainte de Paşti, când văd cum familiile creştine se pregătesc pentru zilele de sărbătoare, cum taţii şi mamele au grijă de copiii lor, şi că ei nu au aceste lucruri. Arhiepiscopul s-a străduit mereu să le fie şi tată, şi mamă.


Bunul Ierarh, deşi creştea copiii într-un mod strict religios, organiza, pe de altă parte, petreceri în jurul bradului de Crăciun, piese de teatru şi chiar a făcut rost de corni şi de alte instrumente de suflat, alcătuind o orchestră bună de alămuri. Avea însă o bucurie deosebită atunci când tinerii se adunau în Frăţia Sfântul Ioasaf din Belgorod, unde se ţineau cursuri de teme religioase şi filozofice şi de studii biblice.


Tinerii şi tinerele, membri ai Orfelinatului Sfântul Tihon din Zadonsk, îl iubeau atât de mult pe Arhiepiscopul Ioan, încât nu simţeau niciodată că sunt orfani. Ştiau că au un ocrotitor puternic, părintele lor duhovnicesc, care nu ar îngădui nimănui să le facă rău câtă vreme trăiesc pe pământ.


Este, într-adevăr, greu să înfăţişezi în întregime viaţa interioară a ascetului rugător şi lucrarea de păstorire a Arhiepiscopului Ioan. Putem mărturisi numai în parte despre acestea. Amintindu-ne totuşi de faptele sale arhipastorale pe care le-a săvârşit ca un rugător ortodox şi ca un ascet, vedem în realitate adevărul sfântului Apostol Iacov: mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului.

Arhimandritul Veniamin

Australia, 1966

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: