Arhivă pentru Martie, 2008

Păzitorul unor creştini-ortodocşi spanioli

Posted in marturii, minune, ocrotire with tags , , , , on Martie 25, 2008 by Petre

Din cartea
„Fericitul Ioan Maximovici, viaţa şi minunile”,
De Pr. Serafim Rose şi Pr. Gherman Podmoşenski
Ed. Sophia, Bucureşti, 2006

Domnul ne arată ocrotirea iubitoare prin credinciosul Său slujitor Fericitul Ioan, întemeietorul lucrării misionare ortodoxe din Spania. Vă voi povesti unul dintre miracolele sale, săvârşit – fără îndoială, prin mijlocirea sa – chiar în casa noastră.

Într-o noapte, soţia mea şi cu mine eram deja în pat şi dormeam, cam pe la ora trei dimineaţa. Deodată, un zgomot foarte ciudat, venind din bucătărie, ne-a trezit pe amândoi. Ne-am sculat imediat şi am văzut că frigiderul luase foc în spate. Flăcările ajunseseră la acoperişul bucătăriei, care deja se înnegrea. Lângă frigider (la nu mai mult de 15 centimetri) era o fereastră care avea perdele din acril; acest material, după cum vă puteţi închipui, se aprinde foarte repede, însă nimic nu a ars. După aceea ne-am dat seama că pe peretele care desparte dormitorul nostru de bucătărie erau o fotografie a Fericitului Ioan şi o bucată din rasa sa! Îl slăvim pe Domnul Dumnezeul Nostru Adevărat şi pe Fericitul nostru Arhiepiscop, a cărui ocrotire ne-a fost arătată nouă, păcătoşilor, în chip minunat.

Jose Oncina Hevia
Madrid, Spania,
4 noiembrie 1977

Izbăvirea Shanghaiului de bombardament

Posted in marturii, minune, rugaciune with tags , , , , on Martie 24, 2008 by Petre

Din cartea
„Fericitul Ioan Maximovici, viaţa şi minunile”,
De Pr. Serafim Rose şi Pr. Gherman Podmoşenski

Ed. Sophia, Bucureşti, 2006

În 1945, în Shanghai, după ce s-a terminat războiul şi au venit primii americani, fiul meu a adus la noi în vizită trei piloţi americani. Am luat cina şi stăteam de vorbă. Subiectul discuţiei era, desigur, războiul care tocmai se sfârşise. Comandatul piloţilor a spus, vorbind cu mine şi soţul meu:

Aveţi aici, în Shanghai, un mare om sfânt rugător, datorită căruia nu aţi suferit nici un rău.

Când l-am întrebat despre cine vorbeşte, mi-a răspuns că odată li s-a dat ordinul de a bombarda Shanghaiul. Cu numai câteva minute înainte de zbor, ordinul a fost anulat.

Ştim că cineva se ruga foarte fierbinte pentru voi, pentru scăparea voastră, a spus pilotul.

Prin mintea mea, ca şi prin mintea soţului meu, a fulgerat un singur nume – Fericitul Ioan. Numai el ar fi putut implora pe Dumnezeu cu rugăciunile sale ca noi să fim cruţaţi aşa. Şi indiferent cu cine am vorbit despre acest lucru, toţi, fără excepţie, s-au gândit la iubitul nostru Fericitul Ioan, înalt – cinstitul nostru păstor.

S. Feodorova
Australia
11 mai 1963

O înviere pascală aproape din morţi

Posted in marturii, minune, vindecare with tags , , , , on Martie 23, 2008 by Petre

Din cartea
„Fericitul Ioan Maximovici, viaţa şi minunile”,
De Pr. Serafim Rose şi Pr. Gherman Podmoşenski
Ed. Sophia, Bucureşti, 2006

O asistentă de la Spitalul evreiesc din Shanghai povestea următoarele:

În Săptămâna Luminată, Fericitul Ioan a venit la spital pentru a vizita nişte ruşi ortodocşi. Trecând printr-unul din saloane, s-a oprit în faţa unui paravan care ascundea patul în care stătea o doamnă evreică în vârstă, care era pe moarte. Rudele sale, în holul spitalului, îi aşteptau deja moartea. Fericitul Ioan a ridicat crucea deasupra paravanului şi a strigat tare:

Hristos a înviat!

Bolnava şi-a revenit şi a cerut apă, iar Fericitul Ioan, ducându-se la asistentă, i-a spus:

Personalul spitalului a fost uimit de schimbarea petrecută cu această doamnă, care tocmai fusese pe moarte. În scurt timp ea s-a însănătoşit şi a părăsit spitalul.

Vsevolod Alexandrovici Reyer
Brazilia, America de Sud,
Din Russian Life, 27 septembrie 1966

Mijlocire pentru un baiat evreu

Posted in inainte vedere, minune, vindecare with tags , , , , on Martie 20, 2008 by Petre

Din cartea
„Fericitul Ioan Maximovici, viaţa şi minunile”,
De Pr. Serafim Rose şi Pr. Gherman Podmoşenski
Ed. Sophia, Bucureşti, 2006

O doamnă evreică rusă avea un fiu bolnav şi toată îngrijirea pe care i-o dădea era zadarnică. Ajunsese aproape de deznădejde. I s-a spus că ruşii avea un „Batiuşka Ioan” care slujea la catedrală, prin ale cărui rugăciuni mulţi primiseră tămăduire. Ea a mers deci la catedrală şi a aşteptat până când Fericitul Ioan, terminând slujbele, pleca. S-a dus la el şi l-a rugat să se roage pentru fiul ei, căruia se hotărâse să-i spună Mişa (diminutivul rusesc pentru Mihail), ca Fericitul Ioan să nu-şi dea seama că este evreu. Fericitul Ioan s-a uitat doar la ea şi i-a spus:

O să mă rog pentru Moişe.

(Sau Moses, adevăratul nume al băiatului). La puţin timp după aceea băiatul a început să se însănătoşească.

Vsevolod Alexandrovici Reyer
Brazilia, America de Sud,
Din Russian Life, 27 septembrie 1966

Predică în Săptămâna Ortodoxiei

Posted in pocainta, Predici, Teologie, Traditie with tags , , , , on Martie 15, 2008 by Petre

Sf. Ioan Maximovici
Predici şi Îndrumări Duhovniceşti
Ed. Sophia, Bucureşti, 2006


În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. „Între doi tâlhari, măsură a dreptăţii s-a aflat Crucea Ta: căci unul, prin povara hulei, în iad a coborât, iar celălalt, uşurându-se de păcate, spre cunoaşterea teologiei [a urcat]…” (Tropar din Marele Post, glasul al 9-lea, la slavă).

Aşa se spune despre Crucea Domnului. Măsura dreptăţii s-a aflat între doi tâlhari: trei cruci a înfipt Pilat pe Golgota – [două pentru] doi tâlhari şi [una pentru] Dătătorul vieţii. Dar numai Crucea Mântuitorului a fost izbăvire întregii omeniri, Crucea care stătea la mijloc, ea este arma păcii, biruinţa cea nebiruită – biruinţă asupra diavolului şi asupra morţii. Dintre celelalte două cruci, una a fost mântuitoare pentru cel spânzurat pe ea, cealaltă a fost scară spre iad.

Doi tâlhari erau spânzuraţi pe cruci lângă Domnul Iisus Hristos, unul îl hulise tot timpul şi continua să-L hulească, iar celălalt era cât pe ce să hulească, dar şi-a venit în fire şi, cunoscându-şi păcatele, a strigat către Domnul: „Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta!”. Şi i-a răspuns Domnul: „Astăzi vei fi cu Mine în rai!”.

Astfel, prin Cruce, prin suferinţă, a ajuns tâlharul cel înţelept să creadă în Hristos Cel răstignit – cum se spune, a crezut spre cunoaşterea teologiei. Iar când Domnul i-a iertat păcatele, acesta L-a cunoscut în El pe însuşi Fiul lui Dumnezeu, a înţeles că Omul Acela care zace spânzurat fără slavă şi în necinste este slăvitul împărat al slavei, a înţeles că Acela Care pare acum slab şi neputincios este însuşi Atotputernicul Ziditor şi Stăpânilor al întregii lumi. Aşadar, tâlharului spânzurat în partea dreaptă i s-au deschis ochii minţii, ochii sufletului, şi a ajuns la aceasta prin pocăinţă, prin smerenie.

Citește în continuare

Cuvânt în prima săptămână a Marelui Post

Posted in Invierea Domnului, pocainta, Predici, Teologie with tags , , , on Martie 13, 2008 by Petre

Sf. Ioan Maximovici
Predici şi Îndrumări Duhovniceşti
Ed. Sophia, Bucureşti, 2006

Toate slujbele Marelui Post sunt reunite de gândul pregătirii pentru Sfintele Paşti, ca să-L întâmpinăm cu inimă curată pe Hristos cel înviat. De ce ne pregătim astfel? Ce înseamnă Pastele? Pastele înseamnă gustarea bucuriei raiului. În ce constă această bucurie? În a-L vedea pe Dumnezeu şi slava Sa! Biserica iubeşte slava lui Dumnezeu. Când sărbătoreşte Biruinţa Ortodoxiei, Biserica săvârşeşte această prăznuire în ziua repunerii în drepturi a cinstirii icoanelor.

Icoana ne aminteşte de Hristos-Dumnezeul-Om pe pământ. Icoanele sfinţilor ne amintesc de toţi cei care L-au urmat pe Hristos, care i-au fost credincioşi şi devotaţi, care au ars de iubire pentru El. Cinstirea sfintelor icoane este cinstirea slavei lui Dumnezeu: cine se bucură de slava lui Dumnezeu şi de tot ce aminteşte de ea în viaţa aceasta, acela se va bucura şi în veacul viitor. Cine în viaţa aceasta a năzuit spre Dumnezeu, acela va alerga cu bucurie la El, când la Judecata de Apoi va auzi cuvântul: „Veniţi la Mine, binecuvântaţilor!”.

Citește în continuare

Cuvânt despre pocăinţă

Posted in pocainta, Predici with tags , , , on Martie 12, 2008 by Petre

Sf. Ioan Maximovici
Predici şi Îndrumări Duhovniceşti
Ed. Sophia, Bucureşti, 2006

„Deschide-mi uşile pocăinţei, Dătătorule de viaţă! “ Cuvântul grecesc pentru pocăinţă este „metanoia”. În sens literal acesta înseamnă schimbarea minţii, a modului de a cugeta. Cu alte cuvinte, pocăinţa este schimbarea atitudinii, a modului de a gândi, schimbarea omului lăuntric său. Pocăinţa este revizuirea părerilor omului, este schimbarea vieţii lui.

Cum poate să aibă ea loc? La fel cum se întâmplă atunci când un om ajunge într-o cameră întunecată, care deodată este luminată de razele soarelui: cât timp a privit camera în întuneric, i se părea într-un anume fel: multe din cele aflate acolo nu le vedea, şi nici nu presupunea că se află acolo. Multe lucruri şi le închipuia cu totul altfel de cum erau de fapt. Trebuia să se mişte cu grijă, întrucât nu ştia unde se află obstacolele. Dar iată, camera se luminează, el vede totul limpede şi se mişcă liber.

Acelaşi lucru se petrece şi în viaţa duhovnicească. Când suntem cufundaţi în păcate iar mintea noastră este ocupată numai de grijile lumeşti, nu luăm aminte la starea sufletului nostru. Suntem nepăsători la starea noastră lăuntrică şi mergem neîncetat pe o cale greşită, fără să ne dăm seama de asta.

Citește în continuare