Sf. Ioan Maximovici la Bitola IV

Profesor

În fine, să vedem ce fel de profesor era. Preda după un plan, avea o metodă specială. Era teoretician şi în acelaşi timp punea în practică lucrurile teoretice. Împreuna cu măiestrie teoria şi practica; de aceea lucrurile pe care le preda se putea reţine fără foarte multă lectură. Să luăm, de exemplu, liturgica şi regulile bisericeşti. Avea un program după care studenţii citeau la strană. Două grupuri de câte patru studenţi (opt studenţi cu totul) trebuiau să vină la timpul stabilit în camera părintelui Ioan, unde puteai găsi toate cărţile cu slujbe. Primii patru studenţi trebuiau să găsească tot ceea ce se citea sau se cânta în acea zi sau la acea sărbătoare. Ceilalţi patru studenţi ascultau. În acel moment erau explicate teoria şi simbolismul acţiunilor etc. Astfel lucra tot anul. În clasă avea întâietate teoria. Părintele cerea atenţie trează oriunde, mai ales în timpul slujbelor. Voia să-i atragă pe studenţi, ca aceştia să dea atenţie în mod deosebit Sfintei Scripturi, ca izvor a toată cunoştinţa teologică. De aceea, la începutul fiecărei lecţii îi întreba ce se citise în acea zi din Sfânta Scriptură şi din Apostol. Toţi trebuia să şti, căci nu puteam bănui pe cine avea să întrebe. După aceasta ne dădea explicaţii scurte. Ce explicaţii minunate avea când vorbea despre teologia pastorală şi istoria Bisericii creştine! Ne scria unele dintre cursurile de teologie pastorală în nişte caiete speciale. În toate se exprima foarte bine. Spunea că preotul pentru Ap. Pavel este un păstor ideal, care trebuie să fie pildă credincioşilor cu cuvântul şi cu purtarea, cu dragostea, cu duhul şi cu curăţia (I Tim 4,12).

Preotul este părintele duhovnicesc al parohiei sale; el trebuie să se poarte astfel, căci parohia este o familie mare, care nu poate exista fără dragoste păstorească şi rugăciune zilnică. Oriunde este posibil, el trebuie să le vină în ajutor credincioşilor pentru a lua parte la bucuria şi la tristeţea lor. Acestea sunt cele mai însemnate cugetări ale părintelui Ioan cu care ne învăţa.

Şi lecţiile de istorie a Bisericii creştine se întipăreau temeinic în minte, fiindcă părintele Ioan ştia să aleagă cele mai însemnate lucruri, adeseori repetându-le până când toţi ţineau minte. În 1931, când am dat examen pentru diploma de absolvire, pr. Dimitri Stefanovici, venit ca reprezentant al ministerului, a fost uimit de răspunsurile excelente ale studenţilor. Cred că mai mult de jumătate dintre noi au răspuns excelent, iar restul au fost foarte buni. Nu s-a dat nici o notă mică. Profesorii i-au explicat reprezentantului ministerului că părintele Ioan era nedespărţit de studenţii săi şi că de-a lungul anului le explica amănunţit totul.

Şi astfel părintele Ioan, prin personalitatea sa excepţională, a pătruns adânc în sufletele studenţilor. Era ca un trimis al lui Dumnezeu printre noi, căruia i se dăduse poruncă să lucreze pe ogorul Său întins. Iar el a îndeplinit această misiune din toată inima cu generaţia mea.

Aceste memorii fac referire la perioada de timp dintre 1928 şi 1931. Părintele a stat la seminar până când a fost ales Episcop de Shanghai; de aceea socotesc că aceste memorii nu sunt complete.

Protopop Uroş Maximovici

[Din cartea “Fericitul Ioan Maximovici. Viaţa şi Minunile”, Editura Sophia, Bucureşti, 2006.]

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: