Sf. Doctor fara de arginti

Pe mulţi bolnavi care au cerut ajutorul tău, Sfinte Ioane,i-ai tămăduit de bolile lor. Dar şi mai mulţi bolnavi au aflat alinare în durerile lor, şi ridicându-se prin ajutorul tău din groapa deznădejdii s-au înţelepţit şi au dus cu răbdare crucea bolii, şi au primit răsplata dumnezeiască, iar acum se bucură de frumuseţile raiului, cântând: Aliluia!

(Acatistul Sf. Ioan Maximovici, Condacul 4)

În Shanghai încep minunile vestite în toată lumea ale vlădicăi Ioan. Medicul N.N. Barabanov ne-a povestit că, odată, vlădica a fost chemat la un copil muribund. Intrând în apartament, episcopul se îndreptă direct spre camera în care zăcea copilul, cu toate că nimeni nu apucase să i-o arate. Fără să mai cerceteze copilul, el căzu în genunchi în faţa icoanei şi se rugă îndelung, apoi îi încredinţa pe adulţi că totul va fi bine. Spre dimineaţă, copilul se simţi mai bine şi curând s-a vindecat complet.

Iată o mărturie din arhiva spitalului regional din Shanghai. Liudmila Dmitrievna Sadkovskaia, pasionată de călărie, a fost odată azvârlită jos de pe cal şi, lovindu-se zdravăn cu capul de o piatră, şi-a pierdut cunoştinţa. Consiliul de specialişti ai spitalului a declarat-o irecuperabilă, dându-i foarte mici şanse de supravieţuire chiar până a doua zi: pulsul aproape că nu se auzea, capul era spart, aşchii rupte din craniu presau asupra creierului. Chiar dacă inima ar fi suportat operaţia (ceea ce era foarte puţin probabil), femeia ar fi rămas surdă, oarbă şi mută. Sora ei l-a implorat pe arhiepiscopul Ioan să vină la spital. Vlădica Ioan le porunci tuturor să iasă afară din salon şi, timp de vreo două ore, se rugă lângă capul femeii. Apoi chemă medicul şi-l rugă să examineze bolnava. Cu uimire, medicul constată că avea pulsul unui om sănătos şi fu de acord să înceapă imediat operaţia, dar numai în prezenţa arhiepiscopului. După operaţie, Sadkovskaia îşi veni în fire şi ceru să bea. Ea vedea şi auzea totul, iar apoi a putut chiar să vorbească. După asta, a mai trăit câteva zeci de ani.

 

Doamna E.M. Brinner ne-a comunicat ce i-a povestit sora de caritate a spitalului Frăţiei Ortodoxe Ruse. Odată, pe la orele 3 noaptea, a fost chemată de un grav bolnav, dare o rugă să-l cheme numaidecât pe vlădica, întrucât îi era foarte rău şi vroia ca arhiepiscopul să-l împărtăşească. În acea noapte se iscase o furtună năprasnică – un taifun, însoţit de ploaie torenţială şi vijelia a rupt toate cablurile aeriene. Sora i-a răspuns muribundului că nu putea să-i îndeplinească cererea, întrucât telefonul nu funcţiona şi nu putea părăsi spitalul până la orele 6 dimineaţa. Dar bolnavul nu se liniştea. Şi iată că, peste 30-40 de minute, se auzi un ciocănit puternic în poartă; portarul, întrebând cine este, auzi: „Deschideţi, sunt arhiepiscopul Ioan, am fost chemat aici, sunt aşteptat”. Şi, văzând-o pe soră, el o întrebă: „Unde e acel grav bolnav care mă aşteaptă? Conduceţi-mă la el”.

Un caz similar de clarviziune a arhipăstorului shanghaian a fost consemnat de medicul Spitalului rusesc (dr. Bill). Era odată internată acolo o femeie foarte grav bolnavă, care îi ruga pe toţi să-l cheme pe vlădica Ioan, ca s-o împărtăşească şi să se roage pentru ea. Medicul de salon le-a spus infirmierelor să nu-i tulbure pe vlădica, întrucât bolnava tot avea să moară. A doua zi vlădica sosi la spital şi se îndreptă exact spre salonul cu pricina, spunându-i bolnavei: „De ce mă deranjezi din rugăciune? Acum trebuie să săvârşesc Sfânta Liturghie”. El o împărtăşi cu Sfintele Taine, îi dădu blagoslovenie şi plecă. Spre surprinderea medicilor, bolnava începu repede să se însănătoşească.

Ana Petrovna Luşnikova era profesoară de canto şi s-a ocupat odată de corectarea dicţiei lui vlădica, pentru care el îi lăsa regulat câte o bancnotă de 20 de dolari. În 1945, în timpul războiului, ea era pe moarte în Spitalul francez. Seara târziu, fiind în agonie, ea îl chemă pe vlădica Ioan, dar vlădica nu putea fi atunci chemat în spital, întrucât în timpul războiului, spitalul se încuia pe timp de noapte. Nici un fel de înduplecări nu avură efect, ci ea continua să-l cheme: „Vlădică, vino! Vlădică, vino!”. Şi iată că la apogeul furtunii (şi atunci era un taifun însoţit de ploaie torenţială), ea văzu cum, prin uşa deschisă a salonului, apăru vlădica, ud leoarcă, şi se apropie de ea. Vrând să se convingă că era el, ea îl atinse şi îl întrebă dacă era realitate sau vedenie. Vlădica zâmbi şi o încredinţa că era „realitate”, o împărtăşi, după care bolnava dormi 18 ore. În acelaşi salon mai era o bolnavă, care a văzut cum vlădica a împărtăşit-o pe Luşnikova. Dar ceilalţi n-au crezut-o şi spuneau că vlădica nu avea cum să intre noaptea în spitalul încuiat. Nu a crezut-o nici sora, până când, făcând patul, nu a descoperit sub pernă o bancnotă de 20 de dolari, pe care vlădica a lăsat-o special, ca semn al vizitei sale, ştiind câtă trebuinţă de bani avea Luşnikova în spital.

[din cartea „Predici si Invataturi duhovnicesti”, Sf. Ioan Maximovici, Ed. Sophia, Bucuresti, 2006]

Anunțuri

3 răspunsuri to “Sf. Doctor fara de arginti”

  1. nu e nevoie să văd ca să cred. cred, dar vreau şi mai mult.

  2. ESTE SFINT MARE IOAN MAXIMOVICI SPUN ASTA CU TOATA RESPONSABILITATEA.CITI OAMENI A SALVAT DE LA MOARTE CITI AU PLECAT SPRE LUMEA NOUA DATORITA SFINTIEI SALE CITI AU FOST VINDECATI DE SFINTIA SA ,IL IUBESC MULT IL CINSTESC,PE MINE MA AJUTA ORI DE CITE ORI IL CHEM.ODATA TREBUIA SA REZOLV CU NISTE ACTE UMBLAM DE 6 LUNI USILE MI SA INCHIDEAU IN NAS.AM CITIT ACATISTUL SF IOAN MAXIMOVICI AM INTRAT LA DIRECTOR SI SURPRIZA AM REUSIT.MARE ESTE DUMNEZEU INTRU SFINTII SAI.VA DORESC TUTUROR NUMAI BINE.

  3. Acum doua zile am descoperit primul articol despre SF. MAXIMOVICI. In institutia in care lucrez, tocmai se pierduse o mapa cu acte date la semnat in urma cu o saptamana si aveam senzatia ca (si eu) paream vinovata de ratacirea ei intrucat eu o lasasem secretarei. Desi aceasta o cautase, la insistentele directoarei mele, am telefonat si eu, cu rugamintea sa mai intre o data in biroul „sefului cel mare” fiindca sigur ei i-o lasasem, nu avea unde altundeva sa fie. In timpul acesta m-am rugat la SF. MAXIMOVICI, ferm convinsa ca Acesta ma va ajuta. In dimineata urmatoare, directoarea a venit vesela la mine sa ma anunte ca secretara gasise mapa. N-am intrebat unde (probabil exact in locul unde cautase mai inainte), pentru mine nu mai conta acest amanunt…
    MULTUMESC DIN INIMA SF. MAXIMOVICI PENTRU RUGACIUNILE SI AJUTORUL SAU DAT TUTUROR!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: