Arhivă pentru Februarie, 2008

Discutie despre Judecata de Apoi

Posted in Judecata de Apoi, Predici, Sfarsitul lumii with tags , , , on Februarie 29, 2008 by Petre

Sf. Ioan Maximovici
Predici şi Îndrumări Duhovniceşti
Ed. Sophia, Bucureşti, 2006

Astăzi suntem în Săptămâna înfricoşatei Judecăţi şi este firesc să vorbim despre înfricoşata Judecată şi despre semnele sfârşitului lumii. Nimeni nu cunoaşte ziua aceea, afară de Dumnezeu-Tatăl, dar semnele apropierii ei sunt date şi în Evanghelie, şi în Apocalipsa Sfântului Apostol Ioan Teologul. Apocalipsa vorbeşte despre evenimentele sfârşitului lumii şi despre înfricoşata Judecată cu precădere în simboluri şi în ghicitură, dar Sfinţii Părinţi au tâlcuit-o şi există o tradiţie autentică a Bisericii care ne vorbeşte şi despre semnele apropierii sfârşitului lumii, şi despre Judecata de Apoi.

Înainte de sfârşitul vieţii pe pământ vor fi tulburare, războaie, frământări civile, foamete, cutremure. Oamenii vor suferi de spaimă, vor muri de aşteptarea nenorocirilor (Luca 21, 26). Nu va fi nici viaţă, nici bucuria vieţii, ci o stare chinuitoare de pierdere a legăturii cu viaţa. Dar nu se va pierde numai legătura cu viaţa, ci şi cu credinţa; şi Fiul omului, venind, va găsi oare credinţă pe pământ? (Luca 18, 8). Oamenii vor fi mândri, vor fi nemulţumitori, vor respinge Legea lui Dumnezeu: alături de pierderea legăturii cu viaţa, va slăbi şi morala. Binele va slăbi şi răul va creşte.

Despre aceste vremuri vorbeşte şi Sfântul Apostol Ioan Teologul în lucrarea sa insuflată de Dumnezeu, numită Apocalipsa. El însuşi mărturiseşte că „a fost în Duh”, ceea ce înseamnă că însuşi Duhul Sfânt era în el când i s-au descoperit în diferite imagini simbolice destinele Bisericii şi ale lumii; de aceea, Apocalipsa este o descoperire a lui Dumnezeu.

El prezintă destinul Bisericii în chipul unei femei care se ascunde în acele zile în pustie: ea nu se arată în viaţă, aşa cum se întâmplă acum în Rusia.

În realitate, vor avea importanţă hotărâtoare forţele care pregătesc venirea lui Antihrist. Antihrist va fi un om, iar nu diavolul întrupat. Cuvântul „anti” înseamnă „vechi” sau „în loc de” sau „împotrivă”. Acel om doreşte să fie în locul lui Hristos, să ocupe locul Său şi să aibă ceea ce ar trebui să aibă Hristos. El doreşte să aibă aceeaşi putere de fascinaţie şi aceeaşi stăpânire asupra întregii lumi.

Citește în continuare

VIATA DUPA MOARTE – INVIEREA TRUPULUI

Posted in Cuv. Seraphim Rose, Judecata de Apoi, sufletul dupa moarte, Traditie with tags , , , on Februarie 29, 2008 by Petre

Sf. Ioan Maximovici
 din “Sufletul după moarte”
Editura Tehnopress 2003

trad.: Prof. Gratia Lungu Constantineanu

Într-o zi, întreagă această lume stricăcioasă va ajunge la un sfârşit, şi vor răsări zorile veşnicei Împărăţii a lui Dumnezeu, unde sufletele celor răscumpăraţi, unite cu trupurile lor înviate, vor trăi în veşnicie cu Hristos Cel nemuritor şi nestricăcios.

Atunci, bucuria şi slava, pe care sufletele o cunosc acum în cer numai în parte, va fi înlocuită cu bucuria întreagă a noii zidiri pentru care a fost făcut omul. Dar cei care nu au primit mântuirea pentru care Hristos a venit pe pământ, ca să o dea lumii, vor fi veşnic chinuiţi în iad – dimpreună cu trupurile lor înviate. Sfântul Ioan Damaschin, în ultimul capitol al cărţii sale, Arătarea cea adevărată a credinţei ortodoxe, istoriseşte bine cea din urmă stare a sufletului după moarte:

„Şi noi credem în învierea morţilor, pentru că va fi una cu adevărat, va exista o înviere a morţilor. Acum, când vorbim de înviere, înţelegem o înviere a trupurilor. Căci învierea este o ridicare din nou a celui care a căzut. Dar, dacă sufletele sunt nemuritoare, cum se vor ridica ele din nou? Dacă moartea se defineşte ca o despărţire a sufletului de trup, învierea este unirea din nou a sufletului cu trupul, şi ridicarea din nou a fiinţei care pierise şi căzuse. De aceea, chiar trupul care este stricăcios şi pieritor, se va înălţa nestricăcios. Căci Cel Care la început a făcut trupul din ţărâna pământului, nu este neputincios să-l ridice din nou, după ce acesta a pierit şi s-a întors iarăşi în pământul din care a fost luat prin hotărârea Ziditorului său ….

Citește în continuare

VIATA DUPA MOARTE – CE PUTEM FACE PENTRU MORŢI

Posted in Cuv. Seraphim Rose, sufletul dupa moarte, Traditie with tags , , , on Februarie 29, 2008 by Petre

Sf. Ioan Maximovici
din “Sufletul după moarte”
Editura Tehnopress 2003

trad.: Prof. Gratia Lungu Constantineanu

Toţi cei care dorim să ne arătăm dragostea faţă de cei morţi şi să le dăm un ajutor real, putem să o facem cel mai bine prin rugăciuni pentru ei, şi mai ales prin pomenirea lor la Liturghie, când părticelele care sunt scoase pentru vii şi pentru morţi sunt amestecate în Sfântul Potir cu cuvintele: „Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici cu Sfânt Sângele Tău, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi.” Nu putem face nimic mai bun şi mai de seamă pentru morţi decât să ne rugăm pentru ei, făcându-le pomenirea la Liturghie. Au mereu nevoie de aceasta, şi mai ales de-a lungul celor patruzeci de zile, când sufletul răposatului porneşte pe calea sălaşurilor veşnice. Trupul nu simte atunci nimic: nu vede pe cei apropiaţi care sunt adunaţi laolaltă, nu miroase mireasma florilor, nu aude cuvântările de îngropăciune. Dar sufletul simte rugăciunile făcute pentru el şi este recunoscător celor care le fac şi este duhovniceşte alături de aceia.

O, rude şi apropiaţi ai morţilor! Faceţi pentru ei cele ce le sunt de folos şi cele ce sunt în puterile voastre. Folosiţi banii, nu pentru împodobirea cea din afară a sicriului şi a mormântului, ci pentru a ajuta pe cei în nevoi, pentru pomenirea celor care v-au fost apropiaţi şi au murit, pentru biserici, unde se fac rugăciuni pentru ei. Faceţi milostenie pentru cei morţi, purtaţi de grijă pentru sufletele lor. Înaintea noastră a tuturor, se află aceeaşi cale, şi cât vom dori şi noi, la rândul nostru, să fim pomeniţi în rugăciune! De aceea să fim şi noi milostivi faţă de cei morţi.

Citește în continuare

VIATA DUPA MOARTE – RUGACIUNEA PENTRU MORTI

Posted in Cuv. Seraphim Rose, sufletul dupa moarte, Traditie with tags , , , on Februarie 28, 2008 by Petre

Sf. Ioan Maximovici
din “Sufletul după moarte”
Editura Tehnopress 2003

trad.: Prof. Gratia Lungu Constantineanu

Cât de importantă este pomenirea la Liturghie, se poate vedea din următoarea întâmplare: Înainte de dezvelirea moaştelor Sfântului Teodosie de Cernigov (1896), ieromonahul (renumitul stareţ Alexei al Schitului Goloseevski, din Lavra Peşterii Kievului, care a plecat la Domnul în 1916) care a condus reînveşmântarea moaştelor, obosind în vreme ce stătea lângă moaşte, a aţipit şi l-a văzut înaintea sa pe Sfântul, care i-a spus: Îţi mulţumesc fiindcă te-ai ostenit pentru mine. Încă te mai rog, atunci când vei sluji Sfânta Liturghie, să-i pomeneşti pe părinţii mei” – şi i-a spus numele lor (Preotul Nichita şi Maria).

Cum poţi tu, o, sfinte, să-mi ceri mie rugăciuni, când tu stai la Tronul ceresc şi împlineşti mila lui Dumnezeu faţă de oameni?” A întrebat ieromonahul. Da, este adevărat,” a răspuns Sf. Teodosie, dar jertfa adusă la Liturghie este mult mai puternică decât rugăciunea mea.”

De aceea, panahidele, cât şi rugăciunile făcute acasă pentru morţi le sunt de folos, căci sunt fapte bune făcute spre pomenirea lor, cum ar fi pomeni şi daruri duse la biserică. Dar pomenirea la Sfânta Liturghie este de un folos aparte pentru ei. S-au arătat mulţi morţi şi au mai fost şi alte întâmplări care arată cât de folositoare este pomenirea morţilor. Mulţi care au murit în pocăinţă, dar cărora nu le-a stat în putinţă să-şi dovedească pocăinţa în timpul vieţii, au fost sloboziţi de chinuri şi au dobândit odihna. În Biserică se fac mereu rugăciuni pentru odihna morţilor, iar în ziua Pogorârii Duhului Sfânt, în rugăciunile care se fac în genunchi la vecernie, există chiar o rugăciune anume pentru cei din iad”.

Citește în continuare

VIATA DUPA MOARTE – STAREA SUFLETELOR PANA LA JUDECATA DE APOI

Posted in Cuv. Seraphim Rose, sufletul dupa moarte, Traditie with tags , , , on Februarie 27, 2008 by Petre


Sf. Ioan Maximovici
din “Sufletul după moarte”
Editura Tehnopress 2003

trad.: Prof. Gratia Lungu Constantineanu

Unele suflete se găsesc într-o stare de pregustare a bucuriei şi fericirii celei veşnice, iar altele – în frica chinurilor veşnice care vor veni pe deplin după Judecata cea de Apoi. Până atunci, încă mai sunt cu putinţă schimbări în starea sufletelor, mai ales prin Jertfa Cea fără de Sânge (pomenirea la Sf. Liturghie) şi prin alte rugăciuni.

Învăţătura Bisericii, despre starea sufletelor din rai şi din iad înainte de Judecata cea de Apoi, este înfăţişată mai jos mai amănunţit în cuvintele Sfântului Marcu al Efesului (Anexa I, din „Sufletul după moarte”). Folosul rugăciunii, atât în Biserică, cât şi în singurătate, pentru sufletele aflate în iad, a fost arătat în multe Vieţi ale sfinţilor şi pustnicilor cât şi în scrierile Patristice. În Viaţa Muceniţei Perpetua, din veacul al III-lea, de pildă, soarta fratelui ei Democrate, i-a fost descoperită în chipul unui vas mare plin cu apă, care era prea sus pentru ca el să ajungă acolo, din locul prea fierbinte şi spurcat, unde era ţinut în strânsoare. Prin rugăciunea ei stăruitoare vreme de o zi şi o noapte, fratele ei a putut ajunge la vasul cu apă şi ea l-a văzut într-un loc luminos. Prin aceasta ea a înţeles că el fusese iertat de pedeapsă.

Citește în continuare

VIATA DUPA MOARTE – CELE PATRUZECI DE ZILE

Posted in Cuv. Seraphim Rose, sufletul dupa moarte, Traditie with tags , , , on Februarie 27, 2008 by Petre

Sf. Ioan Maximovici
din “Sufletul după moarte”
Editura Tehnopress 2003

trad.: Prof. Gratia Lungu Constantineanu

Apoi, după ce a trecut biruitor prin vămi şi s-a închinat înaintea lui Dumnezeu, vreme de încă 37 de zile, sufletul merge să vadă sălaşurile cele cereşti şi adâncimile iadului, fără să ştie încă unde va rămâne, şi numai în cea de a patruzecea zi se hotărăşte sălaşul până la obşteasca înviere.

De bună seamă că nu este uimitor faptul că, după ce a trecut prin vămi şi a sfârşit pentru totdeauna cu lucrurile cele pământeşti, sufletul trebuie dus cu adevărat în lumea cealaltă, într-o parte a căreia îşi va petrece veşnicia. Potrivit descoperirii pe care a făcut-o îngerul înaintea Sf. Macarie al Alexandriei, Biserica face o pomenire aparte pentru cel răposat în cea de a noua zi după moarte (departe de simbolismul general al celor nouă cete ale îngerilor) fiindcă până atunci sufletului i se arată frumuseţile raiului, şi numai după aceasta, pentru celelalte zile rămase până la patruzeci, i se arată chinurile şi grozăviile iadului, înainte de a se hotărî, în cea de a patruzecea zi, locul unde va aştepta învierea morţilor şi Judecata de Apoi. Şi spunem din nou că aceste numere sunt o regulă generală, sau „modelul” celor ce se petrec după moarte şi fără îndoială, nu toţi cei plecaţi întregesc neapărat această lungime de zile potrivit „regulii”. De fapt, ştim că Teodora şi-a întregit „drumul iadului” chiar în ziua a patruzecea – aşa cum, este măsurat timpul pe pământ (Tainele veşnice , pag. 83-84).

Invatatura folositoare pentru tineri, din Pilda fiului risipitor

Posted in Predici with tags , on Februarie 23, 2008 by Petre

Sf. Ioan Maximovici
Predici şi Îndrumări Duhovniceşti

Şi i-a spus tânărul tatălui său: „Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere!”. În Pilda fiului risipitor (rătăcitor) este conţinută cea mai ziditoare lecţie pentru tineri.

Într-adevăr, în fiul risipitor vedem întregul tablou al tinereţii uşuratice: superficialitatea, neseriozitatea, patima independenţei – într-un cuvânt, tot ce caracterizează cea mai mare parte a tinerilor. Fiul cel mic a crescut în casa părintească. Ajungând la anii tinereţii, şi-a închipuit că deja casa părintească era prea strâmtă pentru el. I se părea neplăcut să trăiască sub conducerea tatălui şi sub supravegherea mamei, dorea să-şi imite colegii, care se dedau gălăgioaselor plăceri ale lumii.

Citește în continuare