Fericitul Ioan în Franţa – (16) Lacrimile unui sfânt

“Fericitul Ioan Maximovici. Viaţa şi Minunile”,

Editura Sophia,

Bucureşti, 2006

Vreau să vă spun că noi toţi ne plângem de supărările noastre, dar Fericitul Ioan nu se plângea niciodată, deşi, săracul, avea atâtea necazuri, adesea nici măcar ale sale ! Eu însămi l-am văzut odată, când s-a întâmplat să mă duc la biserică fără să fie slujbă şi am auzit pe cineva plângând. Mirată, am urcat fără zgomot pe scări şi am intrat în biserică. Acolo am văzut că zgomotul venea dinspre altar. Una dintre uşile diaconeşti era întredeschisă şi m-am uitat înăuntru. Spre uluirea mea, am văzut călcâiele goale ale Fericitului Ioan ieşind din spatele Sfintei Mese. Stătea în genunchi, ţinându-şi capul în mâini şi plângea foarte tare. M-am retras repede şi m-am dus jos. Mi-era cu neputinţă să privesc aşa ceva.